Frații porniră cu apă cătră casă, ca și când ei ar fi adus-o chiar dela
Zina Zorilor.
Murgul mai necheză odată, așa de turburat și de dureros, încât se
înfiorară și pădurile… fugì pănă la fântână,… și stete împetrit de
durere.
Așà fuse treaba cu Petru cel voinic și Făt-frumos viteaz! Bag’ sama așa
i-a fost ursita, ca s’ajungă în ceas rău!
La curtea împăratului se făcù ospăt și veselie mare. Merse, vestea în
țară, cum că feciorii împăratului, Florea și Costan, au adus apă dela
fântâna Zinei Zorilor.
Împăratul se spălă cu apă pe ochi și văzù, – cum om încă n’a mai văzut…
Erà în casa Împăratului pe după cuptor un vas cu curechi; în doaga
acestui vas ședeà un verme: împăratul îl văzù prin lemn, așa vedeà de
bine.
După ce împăratul împărțì țara între feciorii săi cei voinici, se
retrase în curtea sa cea mare, ca să-și trăiască zilele bătrânețelor în
pace!
Așa se sfârșì treaba cu apa dela fântâna Zinei Zorilor. Țara făcù un
ospăț de trei zile și trei nopți și se puse iarăși la lucru, ca și când
nici nu s’ar fi întâmplat nimic.
* * *
După-ce Petru se depărtase dela leagăn, eșì din casă și curte… după ce
sunetul fluerașului nu se mai auzia, Zina Zorilor își venì în ori,
deschise ochii, rădică capul și privì în toate lăturile căutând nici ea
singură nu știà ce… Ce a fost? întrebă pe de jumătate încă prin vis.
«Cine?
I se părea, cum că a văzut ceva prin vis, ba chiar aieve… ceva dulce,
plăcut, o ființă… ca și când ar fi omenească, însă mai puternică în
privire, mai altfel decât ceea ce a fost văzut până atunci… «Nu știți
voi ce a fost?… Ați văzut și voi?… Sau ați dormit?… ați visat?» Așa
întrebà Zina Zorilor pe Zine… și se întrebà pe sine însași… Îi părea că
de când a văzut ce-a văzut chiar nici sufletul său nu mai e tot acela…
Și nimene nu-i răspundea, toată lumea stătea uimită.
Văzù cununa… Ce cunună frumoasă!… Cine oare a cules florile din ea? cine
oare le-a împletit în cunună?… și cine oare a adus aici cununa și a
lăsat-o la mine pe leagăn?!» Zâna Zorilor se întristă!
Văzù pânea pe masă… Lipseau din ea trei bucățele: una de-a dreapta, una
de-a stânga și una din mijloc.
Din vinul juneței lipseau asemenea trei înghițituri: una de de-asupra,
una din fund și una din mijloc… A trebuit să fi fost cineva aicea… Zâna
Zorilor se întristâ încă mai tare; îi păreà, că o doare ceva, și nu știà
ce și unde…
Apa în fântână erà tulbure… Apă! apă a dus cineva de-aici!… Zâna Zorilor
se supără.