Clopote în deal… Toacă pentru înviere… Care va să zică a trecut de
miezul nopții; ne apropiem de ziuă… A! dacă ar trece și restul acestei
lungi nopți ca jumătatea întâia!
… O trosnitură de nisip strivit sub talpă!… Dar el e în colțuni și nici
n’a mișcat măcar piciorul… A doua trosnitură… Mai multe… E de sigur
cineva afară, acì, foarte aproape. Leiba se scoală apăsându’și pieptul
cu mâna și căutând să întoarcă înapoi un nod rebel ce i-se ridică în
gât.
… Sunt mai mulți oameni afară… Și Gheorghe!…
Da, el e; da, a bătut în deal ceasul Invierii.
Vorbesc încet:
– Dacă-ți spun eu că doarme. Am văzut când a stins lumina.
– Mai bine; prindem cuibul întreg.
– Poarta o deschiz eu: îi știu meșteșugul. Să’i croim ferestruica… Bârna
trece pe aici…