Creierul descris in MDT este creierul principal, care, printre multe alte functii,
controleaza si corpul extern (miinile, picioarele, etc.). Pentru corpul intern
(organele interne...) exista un creier suplimentar. Acest creier zis si "mic",
contine in mod esential, un model imagine al intregului corp interior. El ar
trebui sa aiba o structura similara cu creierul mare doar ca, pentru el,
realitatea externa este corpul interior. Scopul lui este pastrarea stabilitatii
sistemelor corpului. Pentru aceasta, creierul mic contine un model imagine al
intregului corp interior. Atunci cind apare o perturbatie, acest model va simula
una sau mai multe solutii pentru restabilirea echilibrului.
Intre creierul principal si creierul mic exista o legatura, asa cum se constata
experimental. Astfel, o stare psihica proasta (multe predictii nefavorabile) poate
sa produca perturbatii in functionarea organelor interne. Se spune despre
unele persoane ca au murit "de inima rea" adica din cauza multor presiuni psihice,
care au perturbat functionarea creierului mic. Exista si influenta inversa, un
psihic sanatos poate imbunatati starea de sanatate.
Exista anumite boli sau stari patologice ale organismului, care se pot rezolva si
cu asa zisul "tratament babesc" sau "trasul la miini". Aceste situatii sunt
asociate mai ales cu problemele temporare de alimentatie sau alergice sau cele
asociate socurilor psihice. Intr-o astfel de situatie, creierul mic poate sa
piarda, temporar, controlul sistemului. Asta trebuie inteles astfel: atunci cind
intr-un sistem apare o perturbatie, modelul poate intelege ce s-a intimplat pe
baza simularii pe model. Totusi, daca apar multe perturbatii, structura
informationala poate sa devina atit de complexa incit modelul sa nu mai poate
controla situatia. Tratamentul prin "tragere la miini" pare ca reuseste, uneori,
sa restabileasca controlul creierului mic asupra structurii corpului intern.
Creierul mic mai contine si solutii pentru anumite situatii frecvente, cum ar fi
stranutul, tusea, voma etc. Alte solutii ar putea fi intensificarea sau diminuarea
activitatii unor organe sau glande, transpiratia, febra, etc.
Totusi, asa cum am aratat, atunci cind exista o avalansa de probleme, este extrem
de greu pentru modelul corpului intern sa gaseasca o solutie. El va lucra extrem
de intens si la un moment dat poate sa ajunga intr-o stare de blocaj sau intr-o
bucla fara sfirsit.
Tratamentul babesc mai este eficient in cazul unor socuri psihice cind creierul
mare poate destabiliza functionarea creierului mic si deci corpul interior.
Teoria MDT nu este prea mult preocupata de problema aceasta deoarece exista prea
multi alti factori, asociati cu implementarea tehnologica a intregii fiinte, care
ar trebui intelesi.
Aceasta sectiune vrea doar sa arate ca functionarea corpului interior este
controlata de un creier "de proces tehnologic". Acesta functioneaza la fel ca si
creierul mare doar ca este dedicat constructiei unei realitati prin interactia cu
corpul nostru interior.