Pornim aceasta discutie pur teoretica construind un model local. Premizele
fundamentale ale acestui model local sunt:
1. Superioritatea in plan intelectual a unei persoane este data de capacitatea de
a construi si opera modele cu bataie lunga.
2. Activitatea modelelor cu bataie lunga nu poate depasi durata de viata a acelei
persoane.
3. Exista puternice tendinte, la orice persoana, de a prelungi actiunea anumitor
modele cu bataie lunga dincolo de limitele vietii fizice a acelei persoane.
Daca o persoana vrea ca anumite modele cu bataie lunga sa continue sa fie active
si dincolo de limita vietii sale fizice, una dintre posibilitati este de a activa
astfel de modele in interiorul unei organizatii. Totusi, daca vrem ca un model sa-
si atinga obiectivele in, sa zicem, 100 de ani, organizatia ar trebui sa fie una
foarte speciala. Aceasta conditie este indeplinita, de exemplu, de masonerie.
Inainte de a continua aceasta discutie vreau sa specific ca nu am cunostinte
directe despre nici o organizatie de tip masonic. Discutia se bazeaza exclusiv pe
considerente teoretice, asa cum ele apar in MDT si in modelul local deja expus.
Mai mult, pentru scopul discutiei, a cunoaste din interior o organizatie de tip
masonic nu ar aduce nici o informatie utila pentru scopul discutiei. Conform
teoriei, aceste organizatii trebuie sa-si atinga obiectivele dincolo de limita
vietii fizice a membrilor ei si din cauza asta, masonii obisnuiti, in general,
nici nu prea stiu exact pentru ce lupta.
Mai este de specificat un lucru foarte general. Astfel, o teorie (orice teorie!)
face o predictie. In acest caz particular este vorba de faptul ca se prezice
existenta unei organizatii speciale. Apoi se cauta in realitatea externa ceva care
se incadreaza in definitie. Astfel, faptul ca eu atribui masoneriei definitia
generata de teorie nu inseamna in nici un caz ca atribuirea este completa si
conforma cu realitatea externa. Masoneria din realitatea externa ar putea sa aiba
unele caracteristici care sa fie conforme cu teoria dar poate sa aiba si alte
caracteristici care pot sa nu fie luate in consideratie de teorie. Asta inseamna
ca teoria prevede doar existenta unei structuri generale, existind posibilitatea
ca in realitatea externa sa existe mai multe tipuri de organizatii care, desi
respecta schema logica, pot sa aiba structuri si componente ne-prevazute de
teorie. Aceasta situatie este o situatie extrem de generala in toate stiintele
exacte, si apare ori de cite ori o teorie este confruntata cu realitatea externa.
Sa reamintim acum ce se crede in legatura cu interactia masoneriei europene cu
Tarile Romane. Incepind cam dupa 1800, masoneria europeana a activat un model de
cuplare a Romaniei la Europa. In acel moment, formatiunile romanesti de tip statal
erau in zona de influenta turceasca si ruseasca. Exista chiar un guvernator rus
care a facut un fel de Constitutie. Scrierea era cu caractere chirilice iar
biserica era total rupta de biserica europeana.
Aceasta sarcina, de a cupla poporul roman la valorile europene, parea atunci, ca
si acum (din nefericire) aproape imposibila. Acest obiectiv a fost totusi atins,
in linii mari, in aproximativ 80 de ani. Primul pas a fost sprijinirea
constituirii unei intelectualitati ancorate in valorile occidentale. La 1848 s-a
vazut ca o astfel de intelectualitate (formata mai ales la Paris) a fost in stare
sa activeze poporul in directia valorilor europene. Procesul a continuat cu
alegerea unui "domn" (A.I. Cuza) ca un element de tranzitie urmind ca, dupa
indepartarea lui Cuza de catre intelectualitatea progresista, sa fie adus un rege
din occident. Regele a obtinut, tot cu sprijinul masoneriei, si independenta
statului roman. Adaugarea, mai tirziu, si a Transilvaniei a fost cea mai usoara
sarcina (Transilvania era deja cuplata la lumea europeana). Obiectivul preliminar
a fost deci atins: Romania era cuplata la Europa.
Faptul ca acest proces de cuplare a poporului roman la lumea europeana a fost unul
dirijat artificial este sustinut si de faptul ca, chiar acum, la aproximativ 200
de ani de la activarea modelului de catre masonerie, poporul roman inca nu este
integrat, prin spirit in primul rind, in lumea europeana (vezi ETA despre poporul
roman).
Sistemul comunist a avut atit de mult "succes" in Romania din cauza ca poporul nu
a fost si nu este nici acum pregatit sa se integreze in lumea de tip european.
Masoneria romana a fost, foarte probabil, total blocata sa actioneze in timpul
comunismului iar reluarea activitatii ei normale nu se va putea face in viitorii,
probabil, 20 de ani.
Continuam sa descriem o organizatie masonica, in baza perceptelor teoretice.
Membrii de rind nu au cum sa stie nici care este situatia exacta nici pentru ce,
exact, lupta. Asta deoarece masoneria actioneaza foarte incet, modelind oamenii
din punct de vedere spiritual, astfel ca, atunci cind ceva se va intimpla, aceasta
se va intimpla deoarece intelectualitatea este deja convinsa sa actioneze intr-o
directie si deoarece pornirea naturala a majoritatii oamenilor de rind va fi in
acea directie sau nu va fi contra. Astfel, metodele masonice se deosebesc radical
de metodele de educatie "clasica" sau de metodele politice.
Si un stat doreste sa convinga poporul sa actioneze in anumite directii, prin
campanii propagandistice si educative. Totusi, obiectivele politice sunt obiective
cu bataie scurta (citeva legislaturi, cel mult) in timp ce masoneria doreste
schimbari reale in structura de gindire a poporului, indiferent de orientarea
politica a fiecaruia.
Asa cum am spus, obiectivele masoneriei sunt programate sa fie atinse in multe
generatii. Din aceasta cauza, un membru de rind al masoneriei nu are cum sa
detecteze obiectivele concrete care trebuie atinse. In aceasta situatie, este clar
ca masoneria trebuie sa se afle in relatii foarte bune cu absolut toate fortele
politice si economice, indiferent de orientarea lor. De asemenea, de aici rezulta
ca masoneria nu va face campanie propagandistica sau de alta natura pentru nici un
fel de personalitate, nici din interiorul nici din exteriorul ei si, in general,
pentru nici o orientare politica.
Multe organizatii masonice nu accepta discutii politice si religioase in
interiorul lor; ambele tendinte se incadreaza perfect in scopurile ei. Discutiile
politice sunt asociate cu modele cu bataie prea scurta pentru obiectivele masonice
iar discutiile religioase sunt fara sens din moment ce religia se bazeaza pe
modele de ecranare (deci invariante). Totusi, discutiile para-politice si para-
religioase sunt acceptabile si de dorit.
Organizatiile masonice se bazeaza numai pe personalitati de sine statatoare,
indiferent de orientarea lor. Din aceasta cauza, organizatiile masonice au
tendinta de a-si persecuta membrii slabi sau cei care doresc sprijinul masoneriei
pentru ei ca persoane particulare. Motivul este evident: masonii trebuie sa fie
personalitati puternice pentru a influienta in mod eficient si durabil, pe
ceilalti.
Se mai poate banui ca structura masoneriei este extrem de complexa deoarece cineva
trebuie sa construiasca si sa activeze astfel de modele cu bataie foarte lunga. De
asemenea nu este interzisa existenta mai multor organizatii masonice, mai mult sau
mai putin independente, ale caror obiective pot fi sau nu corelate.
Sa vedem predictiile teoriei in legatura cu viitorul masoneriei. Pentru asta vom
reaminti problemele fundamentale ale lumii, in general, asa cum ele sunt prezise
de MDT.
X1: Lumea este propulsata inainte de popoarele "simbolice" in timp ce tot mai
multe popoare nu mai pot mentine ritmul si au tendinte fundamentaliste.
X2: In interiorul unei societati "simboliste" apar grupuri din ce in ce mai mari
de oameni care nu mai pot tine pasul cu orientarea "simbolica" a celor care
propulseaza societatea inainte. Acestia se refugiaza in fundamentalisme (miscari
antiglobalizare, ecologice, religioase, etc.).
X3: Pare ca exista' o degradare a calitatii tehnice a indivizilor, inca de la
nastere, mai ales in tarile "simbolice".
X4: Multe persoane din tarile "imagiste" au o orientare "simbolica" foarte buna si
sunt acceptati si chiar doriti in lumea "simbolica". Totusi, aceste persoane nu au
o structura de modele fundamentale compatibila cu lumea "simbolica" din moment ce
vin dintr-o lume "imagistica" si deci nu pot contribui la intarirea structurilor
societatilor de tip simbolic.
Sa vedem acum citeva posibile probleme la care Masoneria este obligata sa
actioneze. Sa luam, de exemplu, problema de la X1. Ea poate produce, cu bataie
lunga, un fenomen de scindare a lumii. O parte a lumii ar trebui sa devina un
gettou. Daca asta ar urma sa se intimple, atunci masoneria ar avea tendinta de a
controla acest proces considerat inevitabil. Daca gettoizarea lumii ar fi
considerata inadmisibila, masoneria ar trebui sa gaseasca si sa implementeze o
solutie care exclude gettoizarea.
Discutiile asociate cu X1... X4 ar trebui sa se finalizeze, deci, in modele cu
bataie lunga in baza carora sa actioneze masoneria. Se vede de aici ca masoneria
este singura organizatie care ar putea trata astfel de clase de probleme. Statele
au modele cu bataie prea scurta si in plus, reprezentantii statului nu sunt
preocupati de probleme fundamentale ca acestea.
Cum clasele de probleme de tip X1...X4 sunt extrem de complicate atunci cind sunt
asociate cu problemele concrete, predictia este ca masoneria are mari dificultati
si in legatura cu propria structura de cadre si in legatura cu modul de actiune in
viitor.
In plus, se poate banui ca, in prezent, unii membrii ai masoneriei ar putea sa nu
mai accepte ca anumite obiective sa fie atinse dincolo de limita vietii lor
fizice. Daca o fractie suficient de mare a masonilor va gindi asa, atunci
caracterul masoneriei se va schimba.
Sa mai vedem o clasa de probleme care ar putea fi grupate sub denumirea de
"Sindromul Irak". Este vorba de faptul ca tarile "imagiste" nu adopta si nu
respecta structura de tip democratic asa cum este ea inteleasa in tarile
"simbolice". Acest lucru nu ar fi o prea mare catastrofa daca aceste tari ar fi
sarace. Daca au resurse naturale de unde pot sa obtina bani, atunci ar fi tentate
sa faca unele lucruri periculoase pentru alte tari, in conditiile in care nu
exista' un control al societatii civile asupra a ceea ce se intimpla acolo. Aceste
tari pot deci sa devina, la limita, un pericol pentru civilizatia omeneasca.
Aceasta clasa de probleme depaseste cu mult capacitatile si obiectivele masoneriei
clasice. Totusi, intrucit acest sindrom va exista inca foarte multa vreme,
masoneria va trebui sa actioneze cumva pentru a pastra legatura cu realitatea
externa.