Muzica este un model imagine cu bataie lunga. Muzica propriuzisa se intilneste
numai la oameni. Atunci cind un nou nascut creste, la inceput apare vorbirea
(model simbolic) si apoi apar calitatile asociate muzicii. Intrucit muzica apare
dupa ce creierul are facilitati de a construi si opera modele simbolice, este
rezonabil sa presupunem ca modelele simbolice sustin dezvoltarea muzicii. Aceasta
idee este sustinuta si de observatia ca muzica europenilor (cei mai avansati in
constructia de modele simbolice) este superioara oricarei alte muzici, din punctul
de vedere al complexitatii.
Daca de dau citeva sunete, creierul va face automat un Model-poveste (S-M Story-
Model) si va incerca sa prezica aparitia sunetelor viitoare. Uneori predictia se
adevereste alteori nu. Daca predictia se adevereste prea des, impresia poate fi
descrisa cu cuvinte cum ar fi "plictiseala", "monotonie", "enervare" etc. Atunci
cind predictia nu se adevereste, exista posibilitatea de a fi o foarte mare
diferenta intre predictie si IR (atunci sunetele nu sunt percepute ca fiind
corelate) sau sa fie o diferenta "acceptabila" (sunetele sunt considerate corelate
dupa modificarea usoara a algoritmului de generare a acelei secvente).
Corelatia este asociata cu capacitatea de a genera o secventa pe baza unui
algoritm. O secventa de sunete poate fi memorata si fara algoritm dar atunci acea
colectie de sunete nu mai este considerata ca fiind muzica pentru ca sunetele nu
mai sunt corelate.
Daca diferenta intre predictie si IR este "acceptabila" (algoritmul de generare
poate fi modificat pentru a include si noile date), este posibil ca elementul cel
nou sa fie adaugat la S-M si se incearca o noua predictie. Fenomenul se repeta de
oricit de multe ori.
Aceasta activitate automata poate sa produca o stare pozitiva asupra creierului,
care se poate numi "placere" (predictiile se adeveresc, in mod constant, cu o
probabilitate ridicata iar cele care nu se adeveresc sunt, printr-o modificare
acceptabila de algoritm intern, acceptate si ele). Ea se poate incadra, in
general, in ceea ce numim in mod curent ca fiind "muzica".
Uneori muzica este atit de accesibila incit putem avea impresia ca de fapt ea a
fost "descoperita" (nu compusa). Pentru cunoscatori, Mozart da impresia ca a
"descoperit" muzica in unele lucrari muzicale (Sonata Facile, pentru pian, de
exemplu). Tot de aici rezulta' ca o muzica perfecta poate fi plictisitoare. Tot la
Mozart se pot intilni secvente care, la o ascultare superficiala, pot sa produca o
stare de plictiseala, desi ele pot fi secvente dintre cele mai frumoase din
intreaga istorie a muzicii.
Sa rezumam pina aici: o secventa de sunete poate fi asociata cu temenul "muzica"
daca sunetele acelei secvente sunt percepute ca fiind corelate. Corelatia poate fi
implicita (asa cum se intimpla in muzica clasica) sau poate fi explicita (ritm de
tobe, de exemplu) asa cum apare in asa numita "muzica de consum".
Dezvoltarea muzicii a adus noutati legate de ritmuri (implicite sau explicite)
mult mai complexe, la ruperi de ritm, la introducerea de noi limite de
"acceptabilitate a predictiei", tot mai mari (inclusiv "disonante") ca urmare a
evolutie.
Daca acceptam ipoteza unei facilitati functionale asociata modelelor imagine
(facilitate de hardware) de a construi algoritmi de generare a unor informatii
corelate, atunci am putea incerca sa vedem daca aceasta facilitate a evoluat in
timp sau nu.
Astfel, desi ca efect al evolutiei creierului, capacitatea de operare cu modele
imagine scade in mod relativ, dezvoltarea capacitatii de operare cu modele
simbolice a generat noi abilitati de operare cu modele imagine, necunoscute
inainte. De aici rezulta ca muzica evolueaza in baza a doua tendinte oarecum
contrare. Pe de o parte scade capacitatea de a construi si opera modele imagine ca
efect al cresterii capacitatii de operare cu modele simbolice si pe de alta parte,
modelele simbolice sustin modelele imagine si in domeniul muzicii. Ar rezulta ca
exita o capacitate relativ constanta de a face muzica: "suma" cam ramine
constanta, lucru constatat experimental. Totusi este foarte important sa observam
ca in timpul lui Mozart se construiau structuri muzicale extrem de complexe (mai
multe linii melodice simultane care nu sunt usor de urmarit) in timp ce, inca
incepind cu Beethoven, publicul nu a mai fost in stare sa urmareasca mai multe
linii melodice si deci muzica a trebuit sa evolueze, "la cererea publicului" pe
baza unei singure linii melodice in fiecare moment de timp.
Modelele simbolice, care s-au dezvoltat in principal in Europa, au facut ca muzica
sa evolueze la nivele de complexitate foarte inalte. Muzica polifonica europeana
este rezultatul "mariajului" intre modelele imagine si modelele simbolice in
muzica.
Alte civilizatii, care nu au avut o dezvoltare extensiva bazata pe modele
simbolice, au creat, in multe milenii de evolutie, doar o muzica simpla, plafonata
in dezvoltarea ei.
Sa vedem in continuare elemente ale evolutiei muzicii in Europa. Pe masura ce
modelele simbolice au luat avint, muzica a profitat de ele. In timpul lui J.S.
Bach au aparut "retete" simbolice (contrapunctul) de a compune muzica. Muzica are
ritm implicit (nu are absoluta nevoie de tobe). Maximul s-a obtinut cam in
perioada lui W.A. Mozart. In acea perioada muzica avea mai multe linii melodice
simultane care, pe cit posibil, trebuiau urmarite de cei care puteau. Acesta a
fost maximul atins de oameni in domeniul muzicii.
Exemplu: Una dintre cele mai complexe lucrari muzicale a tuturor timpurilor (nu si
cea mai apreciata din punct de vedere artistic) este Marea Messa, KV427 a lui
Mozart. In Marea Messa a lui Mozart exista unele secvente cu mai multe planuri
melodice simultane care ar trebui sa fie urmarite in paralel (cei care au aceste
abilitati) si, deloc de neglijat, daca si din punct de vedere tehnic,
inregistrarea este corespunzatoare. Aceasta lucrare muzicala este una din culmile
constructiei de modele imagine foarte complexe in planul muzicii.
Rembrandt (aprox. 1640 in pictura) si Mozart (aprox. 1800 in muzica) au marcat
momentele de maxim in dezvoltarea modelelor imagine.
In muzica, deci, capacitatea de a construi si opera modele imagine a inceput sa
scada (din cauza ascensiunii modelelor simbolice) cam dupa 1800. La inceput muzica
a devenit mai simpla, cu o singura linie melodica (L.v.Beethoven, contemporan cu
Mozart). Romantismul in muzica a exploatat la maxim noile facilitati in domeniul
modelelor imagine oferite de modelele simbolice (inclusiv in plan tehnic prin
instrumente muzicale mai bune). Totusi, asa cum rezulta din teorie, romantismul a
fost o forma de fundamentalism produsa de pierderea de catre majoritatea oamenilor
a capacitatii tehnice de a opera modele imagine extrem de complexe.
Aceasta tendinta a continuat cu largirea limitelor de acceptabilitate a
predictiilor datorita cresterii capacitatii de constructie si operare a modelelor
simbolice. Se da ca exemplu muzica lui Igor Stravinsky. Cind muzica lui a aparut,
a fost respinsa din cauza depasirii limitelor de acceptabilitate. Dupa un timp
insa, a fost acceptata ca rezultat a maririi de catre majoritatea muzicienilor a
limitelor de acceptabilitate.
Desi muzica "clasica" continua sa evolueze in aceasta directie, in zilele noastre
prin muzica "clasica" se intelege o muzica complexa fara ritm explicit. Ritmul
explicit este caracteristic muzicii de larg consum.
Odata cu cresterea capacitatii de a construi si opera modele simbolice,
capacitatea de a opera modele imagine a scazut mult. Muzica evolueaza
(involueaza?) spre ritm care acompaniaza un text (model simbolic). Muzica Rap si
Hip-Hop din zilele noastre este exact asta. Totusi, ca o "compensare", muzica de
azi poate contine secvente extrem de complexe care ar fi fost percepute ca
disonante de oamenii anului 1800, de exemplu. Asa cum am aratat, asta se intimpla
asa deoarece cresterea capacitatii de a opera modele simbolice a facut posibila
gasirea unor algoritmi de generare pentru secvente de sunete mult mai complecsi
decit cei acceptati de oamenii anului 1800, de exemplu.
Teoria spune ca muzica, desi va continua sa fie in mod esential un model imagine,
va continua sa evolueze catre modele simbolice dar avind ceva (algoritmul care
trebuie ghicit sau ritmul ca la muzica de consum) ca principal argument ca avem
de-a face cu sunete corelate, deci muzica. Este greu de crezut ca muzica ar putea
sa dispara, deoarece creierul continua sa se bazeze pe modele imagine.
Capacitatea din ce in ce mai redusa (in valoare relativa !) de a opera modele
imagine, va face ca muzica sa-si scada nivelul de complexitate. Pe de alta parte,
modelele simbolice continua sa sprijine si modelele imagine deci va exista o
crestere a complexitatii. Muzica va evolua in functie de aceste doua tendinte
oarecum antagonice. Totusi, ceea ce se observa experimental este reducerea
drastica a capacitatii de a percepe si reproduce muzica la copiii din zilele
noastre (in jurul anului 1800 existau destui copii chiar de 4 ani care stapineau
instrumente muzicale complexe ca vioara sau pianul). Predictia este ca noile
generatii din tarile "simbolice" (inclusiv Romania) vor avea o capacitate tot mai
redusa de a percepe muzica.
In zilele noastre apare o noua forma de fundamentalism (Vezi E.T.A pe aceasta
tema). Este vorba de respingerea modelelor simbolice!
Muzica este afectata de aceasta forma de fundamentalism prin reintoarcerea la
armonie. Totusi, reintoarecerea la armonie nu mai este posibila decit partial din
cauza reducerii capacitatii de hardware de a genera secvente imagine. In fapt,
exista o oscilatie intre muzica rudimentara bazata pe ritm explicit (cum ar fi
muzica Rap sau Hip-Hop) si muzica polifonica complexa (Mozart inca se asculta).
Aceasta trebuie inteles insa in felul urmator: dispersia intre capacitatile
oamenilor de a lucra cu modele simbolice si cu modele imagine a crescut foarte
mult. Aceasta dispersie face ca lumea muzicala sa fie asa diversa.
Perceptia muzicii a ramas neschimbata. Chiar si la muzica Rap sau Hip-Hop care au
doar text (rudimentar) pe un ritm rudimentar, creierul va incerca automat sa
prezica ce va urma si sa-i faca placere cind diferenta intre predictie si
realitatea externa este "acceptabila".
Concluzie: Muzica este definita ca un model imagine de tip S-M, format din sunete
percepute ca fiind corelate si unde probabilitatea de a prezice in mod acceptabil
ce va urma este in general mare. Receptivitatea muzicii este asociata cu ce este
si ce nu este "acceptabil", atunci cind facem comparatia intre predictie si
realitatea externa. Cuvintul "acceptabil" este asociat direct cu capacitatea de a
construi/reconstrui un algoritm de generare a unei secvente de sunete.
Vom spune aici citeva cuvinte legate de arte in general. Toate artele "clasice",
conform teoriei, sunt in declin puternic. Muzica s-a atasat la timp de modelele
simbolice si in acest fel s-a "salvat". Totusi, pictura si sculptura nu au putut
fi sustinute prea mult de modelele simbolice (exceptind partea tehnica) asa ca
sunt in declin accentuat. Poezia este de fapt disparuta deja. Mai exista doar
forme rudimentare de poezie asociate muzicii. Teatrul, care se bazeaza atit pe
modele imagine cit si pe modele simbolice, inca mai are resurse. Totusi, in
teatru, temele "eterne" sunt de mult depasite de evolutia creierului in domeniul
modelelor simbolice.
Cinematograful va fi tratat separat.