Orice rezultat al simularii pe un model este un adevar asociat acelui model. Asa
cum este precizat si in teoria generala, un adevar este asociat de noi cu un mesaj
simbolic (deci generat de un model simbolic). Totusi, pentru a nu complica
terminologia, si in cazul modelelor imagine, un rezultat obtinut prin simulare pe
model este numit tot "adevar", desi el este folosit asa cum este, fara a putea fi
explicitat.
Exemplu: daca un animal construieste un model imagine a realitatii externe si daca
acest model prezice o situatie de pericol, prin simulare pe model se poate gasi
solutia problemei (adevarul generat de model pentru rezolvarea situatiei) si care
poate fi, de exemplu, fuga. Acest adevar va activa direct modelul de actiune
preexistent (fuga in acest exemplu), pentru rezolvarea problemei.
Ne referim acum numai la modele simbolice. Daca nu se specifica modelul, orice
"adevar" este un nonsens.
Exemplu: adevarul este: "o masina s-a ciocnit de un zid".
Acest adevar poate fi generat de oricare din urmatoarele modele:
- accident
- test
- film artistic
- joc pe calculator
- desen animat
In fiecare dintre aceste modele, adevarul exemplificat este interpretat altfel
(are alt sens).
Teoria deci accentueaza faptul ca modelul care a generat un adevar trebuie
specificat si acceptat inainte de a expune adevarul. Aceasta cerinta fundamentala
este intotdeauna indeplinita in stiintele exacte.
In viata de zi cu zi, specificarea modelului nu se face totdeauna si de multe ori
modelul nici nu exista', intr-o forma coerenta si elaborata. De aici un lung sir
de conflicte intre oameni si popoare care, fiecare in parte, are "dreptatea
lui", adica modelul lui, asociat aceleasi realitatii externe. Aceasta situatie
poate fi interpretata ca o deficienta de proiectare a creierului. Unii oameni pot
compensa prin software aceasta deficientza' de hardware (de exemplu, cei aflati pe
nivelul 3 de constiinta).
Avem si situatii, extrem de des intilnite in realitatea externa, cind o persoana
expune un adevar si apoi construieste un model care sa-l sustina. De obicei asta
se intimpla la oamenii care au o structura de modele imagine si care, ori de cite
ori interactioneaza cu realitatea externa, translateaza pe loc adevaruri imagine
in adevaruri simbolice. Acesti oameni se recunosc dupa tendinta de a fragmenta
orice discutie la elemente particulare (instabilitate in model) si deci la
imposibilitatea de a intretine un dialog despre un singur subiect).
Exercitiu: verificati-va singuri si verificati si pe altii cu privire la
existentza si/sau starea modelului care a generat orice adevar enuntat.
Din teoria generala se stie ca o problema de principiu la constructia unui model
asociat realitatii externe este ca nu stim de la inceput, care sunt elementele
acelei realitati externe. Aceste elemente trebuie sa fie descoperite iar
elementele descoperite sunt singurele cu care se poate opera.
Observatie importanta: realitatea externa, asa cum este definita in MDT, nu poate
sa aiba "elemente" sau "relatii". Elementele si relatiile apar numai in modelul
asociat unei realitati externe. Dupa cum considera' MDT, realitatea externa este o
inventie a creierului pentru a-si justifica structura de modele. Totusi, in multe
exprimari suntem fortati sa folosim notiuni ca "elemente" sau "relatii" ale
realitatii externe desi asta trebuie inteles ca elemente sau relatii din modelul
asociat acelei realitati externe. Pe masura ce limba se va perfectiona, astfel de
exprimari se vor corecta.
O cerinta fundamentala pentru a exista comunicatie, este existentza unui singur
model, acceptat de ambele parti care vor sa comunice. Fara un model simbolic
comun, comunicatia nu exista pentru ca' fiecare va avea propria lista de
definitii asociate cuvintelor.
De obicei, comunicatia se face numai pe modele simbolice. Totusi, forme mai
primitive de comunicatie exista si folosind modele imagine (intre oameni, intre
animale sau intre oameni si animale).
Realitatea este definita in teoria generala ca fiind totalitatea adevarurilor care
sunt sau ar putea fi generate de un model. Intrucit fiecare om are propria lui
colectie de modele, realitatea, asa cum este inteleasa de fiecare in parte, este
diferita de la om la om.
Este important de specificat ca, in domeniul stiintelor exacte, exista modele
fundamentale unanim acceptate. Unul dintre aceste modele este, de exemplu,
Mecanica lui Newton. Intrucit acest model genereaza o realitate, toti fizicienii
considera' ca' "realitatea" este cea generata de Mecanica lui Newton, pe domeniul
ei de aplicabilitate.
Din motive asociate cu ratacirile stiintei cunoasterii, realitatea generata de
modelul lui Newton este considerata "obiectiva". Din ceea ce s-a spus rezulta' ca'
"realitatea obiectiva" este un termen generat de un model unanim acceptat, in
conditii specificate. Din acest punct de vedere, faptul ca Soarele se invirteste
in jurul Pamintului este un adevar obiectiv, cel putin la nivelul anului 1500.
Un lucru mai trebuie specificat: fara model, realitatea externa nu poate fi
perceputa. Ceea ce percepem este ceea ce spune modelul ca percepem. Daca, de
exemplu, spunem ca "zapada este alba" asta este pur si simplu un rezultat al
simularii pe un model asociat realitatii externe si care model contine si
elementul "zapada". Una din proprietatile elementului "zapada" este ca este
"alba". La microscop (alt model), aceeasi zapada apare ca fiind transparenta. Asa
cum am spus, realitatea este cea generata de modelul asociat unei realitati
externe date. De fiecare data cind expunem un adevar trebuie sa specificam
modelul, inainte de a expune adevarul.
Exemplu: exista persoana A si persoana B. A este mai inalta decit B asa cum
rezulta din masuratori. Termenul "lungime" este generat de modelul "Spatiu" asa
cum este el inteles de Geometria lui Euclid si de Mecanica lui Newton. Aceste
modele fundamentale caracterizeaza acel adevar ca "obiectiv".
Daca spunem: Persoana A este mai atragatoare decit persoana B, acesta ar fi un
adevar "subiectiv". Totusi, si acest adevar a fost generat de un model, mai mult
sau mai putin elaborat/specificat si mai mult sau mai putin acceptat de alte
persoane.
De aici rezulta' ca', in fapt, termenul "subiectiv" inseamna ca un adevar a fost
generat de un model care nu este unanim acceptat sau nu este suficient elaborat.
In aceste conditii, este clar ca oamenii ar trebui sa se fereasca de acest fel de
adevaruri sau sa declare modelul. Solutia corecta ar fi, deci, sa se specifice
modelul care a generat astfel de adevaruri, cu scopul perfectionarii lui.
Odata cu evolutia gindirii omenesti, bazata tot mai mult pe modele simbolice,
termenul "adevar subiectiv" va fi eliminat din sistemul de gindire.