YM: modele concept folosite de alte modele (M, ZM, ZAM) pentru identificarea
preliminara a elementelor realitatii externe. Exemplu "masa", "ciine" dar nu si
"excursie" sau "experiment". Aceste ultime doua modele pot fi modele ZM sau ZAM.
ZM: modele cu bataie lunga generale. Ele sunt asociate cunoasterii si
constiintei. In fiecare moment al vietii noastre, noi percepem realitatea externa
prin realitatea generata de acel model ZM care este activ in acel moment de timp.
In general, este activ acel ZM care da cele mai bune predictii asupra evolutiei
realitatii externe locale.
Modelele ZM pot fi activate si fara o realitate externa adecvata lor. De exemplu,
ne reamintim ceva sau "visam cu ochii deschisi".
Modelele ZM pot sa nu fie asociate sau asociabile nici unei realitatii externe asa
cum se intimpla atunci cind, de exemplu, rezolvam probleme de matematica.
Odata cu ZM-ul local (asociat cu unul sau mai multe M-uri) mai exista si alte
modele ZM care pot sa includa modelul ZM-local, ca element. Ele creaza noi
facilitati pentru adincirea procesului de cunoastere si pentru cresterea
planurilor de constiinta.
MZM: acest termen nu este exact asociat cu un model. El cuprinde un mare numar de
modele de tip ZM, YM, ZAM, AZM, care, in mod obisnuit, sunt folosite impreuna.
Termenul este impus de faptul ca noi avem acces mai usor la unele modele decit la
altele in situatii intilnite frecvent. MZM-urile sunt un fel de structuri care au
aparut in urma implementarii tehnologice a creierului. Exemple de MZM-uri: "viata
de familie", "hobby", "profesie" dar si MZM-uri mai mici cum ar fi "conducerea
unei masini" sau "interactia cu anumiti oameni".
ZAM: modele cu bataie lunga, create de ZM-uri. Aceste modele sunt relativ
invariante si scopul lor este de a fi referinte in modificarea realitatii externe.
De exemplu, visam sa ne facem o casa. Aceasta casa va fi construita la inceput sub
forma de model ZAM in mintea noastra.
ZAM-urile pot fi foarte scurte (vrem sa bem apa dintr-o cana) sau sa dea
orientarea intregii vieti a unei persoane.
AZM: modele cu bataie scurta asociate direct cu organele de executie (miini,
picioare, gura, corzi vocale, etc.).
XZM: acestea sunt modele de tip ZM dar care au pierdut legatura cu structura
normala de modele si deci, evolueaza independent, haotic. Ele se mai pot numi si
modele "ilegale". Unele pot fi puse in evidenta in timpul unor sedinte de hipnoza.
Ele pot fi asociate cu anumite comportamente absurde sau ilogice, inclusiv din
punctul de vedere al persoanei care are astfel de comportamente. Mai pot explica
si fenomenele paranormale.
WBAM: modele artificiale, create in avans pentru eventuala intilnire cu o
realitate externa noua (care deci nu are model ZM adecvat). Constructia unui WBAM
poate preveni activarea PSM-ului.
Modele de ecranare: modele create pentru a stabiliza artificial un model care nu-
si poate gasi stabilitatea din cauza unor probleme fara solutie. Unul dintre cele
mai cunoscute modele de ecranare este religia. Religia este creata pentru a
preveni activarea PSM-ului in fata problemei fara solutie a mortii (numai la
oameni).
Modele Poveste (Story-type models S-M): Modele formate din elemente legate intre
ele in ordinea in care pot fi create de perechea M-ZM. Ele sunt create in fata
unei avalanse de date care nu pot fi tratate pe cai normale (prin integrarea lor
intr-un ZM existent sau nou creat). Aceste modele poveste pot fi ulterior folosite
la perfectionarea modelelor ZM dar de asemenea pot fi dezvoltate asa cum sunt.
Modelul de Protectie si Supravietuire PSM.
Acesta este modelul imagine fundamental in jurul caruia se construiesc absolut
toate celelalte modele. El este in buna masura gata construit la nastere.
PSM-ul contine si un model al fiintei exterioare (asociat cu constiinta de nivel
zero). In cazul oamenilor, fiinta exterioara este formata din oase, articulatii,
fibre musculare de orice fel, organele de simt, etc. Ceva similar exista' si
pentru animale. Fara acest model, o fiinta nu ar putea sa actioneze asupra
realitatii externe pe care nici nu ar putea sa o perceapa.
El mai contine modele cu bataie scurta (actiune imediata) de protectie minimala a
acelei fiinte. Aceste modele sunt in general asociate cu reactiile de tip reflex.
PSM-ul mai contine si modele cu bataie lunga care au ca scop supravietuirea
vesnica, neconditionata a acelei fiinte. Aceste modele se pot asocia cu
instinctele.
In PSM mai pot intra si alte modele asociate cu mediul cultural in care acea
persoana urmeaza sa traiasca.
PSM-ul poate sa initializeze constructia de modele exterioare lui, asociate sau
nu unei realitati externe noi. Aceste modele vor evolua apoi independent.
Diferenta intre un model din PSM si un model oarecare este faptul ca, odata intrat
in PSM, un model nu mai poate fi schimbat oricare ar fi informatia obtinuta din
realitatea externa asociata lui (model invariant). Un model normal (care nu este
in PSM), poate fi oricind modificat prin interactie cu realitatea externa.
In legatura cu pozitia modelelor simbolice, ele nu sunt asociate in mod direct cu
PSM-ul. Ele se construiesc in cadrul unor modele imagine complexe, de care
sunt/pot fi legate. Totusi, evolutia creierului, mai ales in ultima suta de ani
(de la aparitia Mecanicii Cuantice) a facut ca modelele simbolice sa se detaseze,
intr-o masura tot mai mare atit de PSM cit si de modelele imagine normale. Teoria
MDT poate fi folosita la intelegerea atit a procesului cit si a modificarilor in
structura creierului in urma acestei evolutii.
EXEMPLE, TESTE SI APLICATII
asociate cu teoria MDT
Aceste E.T.A sunt parte integranta din teoria generala si arata cum functioneaza
ea in citeva situatii concrete. Ordinea in care apar subiectele este aleatoare.
Teoria generala incearca, pe cit posibil, sa-si pastreze generalitatea, indiferent
de implementarea tehnologica a diverselor creiere.
E.T.A. 1: Model.
Modelul este o colectie de elemente si de relatii intre elemente. Modelele sunt de
doua tipuri: modelele imagine (sau modele analogice) si modele simbolice.
Elementele si relatiile se dau in mod explicit (modele simbolice) sau implicit
(modele imagine).
Modelele imagine (analogice) nu pot fi explicitate. Ele pur si simplu "se dau" asa
cum sunt. Atunci cind avem un model imagine (analogic), acest model nu poate fi
explicitat din principiu. A explicita un model inseamna a descrie elementele si
relatiile dintre elemente. Dar acest lucru ne scoate in afara modelului analogic
deoarece asta inseamna translatarea modelului imagine in model simbolic (descriem,
folosind cuvintele, modelul imagine). Chiar daca modelul translatat este asociat
cu modelul imagine, acest model translatat este alt model.
Exemplu: se da un model imagine (macheta) de avion. Elementele ar fi fuselajul,
aripile etc. Totusi, o aripa ar putea sa se rupa deci aripa nu este un element din
moment ce este facuta din doua componente. Ea contine in fapt o infinitate de
elemente pentru ca ar putea sa se rupa in orice mod. In orice situatie reala este
infinit mai usor sa facem un model imagine decit sa spunem ce am facut in mod
exact. Din cauza asta am spus ca un model imagine doar "se da" nu se expliciteaza.
De cite ori ne referim la un model imagine, trebuie luata consideratie aceasta
problema fundamentala.
Aplicatia 1: Modele imagine in poezie si pictura
Un poet isi imagineaza ceva. Acest model imagine se afla mintea sa. Poetul va
translata cumva acest model imagine in modele simbolice (afirmatii de exemplu),
incercind de fapt sa asocieze modelul imagine din mintea sa cu o colectie de
modele simbolice, materializate in textul poeziei. Se presupune ca textul poeziei,
impreuna cu alte elemente de "natura imagine" (rima, intonatie, ritm etc.) vor
putea face pe cititor sa reconstituie, cumva, modelul imagine initial din mintea
poetului.
In cazul picturii, pictorul are in fata un subiect (o persoana, de exemplu). Acest
subiect este perceput prin toate simturile pe care le are pictorul. Ceea ce
rezulta' este un model imagine al acelui subiect, bazat pe aceasta interactie
complexa. Acest model imagine din mintea pictorului va fi translatat cumva intr-un
alt model imagine, care va apare pe pinza. Translatarea inseamna doar punerea in
corespondenta a doua modele; modelul translatat poate fi construit oricum, in
limite foarte largi, avind ca informatie primara, modelul imagine complex din
capul pictorului. Si aici se presupune ca privitorul va reconstitui cumva, sub
forma de model imagine, modelul imagine din mintea pictorului, folosind pictura ca
"transportor".
Aplicatia 2:(modele imagine din realitatea externa)
Atunci cind, in timpuri indepartate, oamenii trebuiau sa construiasca ceva complex
(o fortificatie, o cetate etc), in prima etapa trebuia sa fie facut un plan a ceea
ce trebuia construit. In situatii mai simple se puteau folosi desene. Pentru
configuratii mai complicate, metoda cea mai utilizata era sa se construiasca o
macheta. Macheta putea fi usor analizata si modificata. Creierul este in stare sa
simuleze mental, avind macheta in fata, modul ei de comportament in situatii reale
si sa corecteze deficientele descoperite in acest fel. Pe aceasta baza se facea
constructia din realitatea externa.
O macheta este o forma simpla de model imagine. In picturile cu domnitori din
Tarile Romane, se pot vedea machete de biserici tinute in mina de acei domnitori.
Acele machete a fost cele care a fost aprobate de domnitori, eventual in urma
unor negocieri cu constructorul, pentru a fi transpuse in realitatea externa.
In zilele noastre, machetele au evoluat extrem de mult. De exemplu, o macheta
construita pe baza unor specificatii tehnice complexe, se poate folosi pentru a
simula comportamentul ei in caz de cutremur. Aceste date se pot folosi pentru a
prezice comportamentul constructiei care urmeaza sa fie ridicata.
Aceste tipuri de modele imagine evoluate sunt folosite pe scara foarte larga in
tehnologie (cladiri inalte, poduri suspendate, avioane si in fapt, orice produs
tehnologic pentru care se cere garantie de functionare si de fiabilitate). Pe
aceste modele imagine se simuleaza situatii care ar putea fi intilnite in
realitatea externa, inclusiv situatii de extrem, inainte ca produsul tehnologic sa
fie construit.
Modelele simbolice se construiesc folosind GCL (General Communication Language
adica Limba de Comunicatie Generala). Ele au elemente si relatii explicite. Pot fi
construite si operate doar de oameni, inclusiv prin folosirea calculatoarelor.
Cel mai important model simbolic este chiar GCL. Elementele lui sunt, in primul
rind, substantivele iar relatiile intre elemente sunt, in general, verbele. Spre
deosebire de modelele imagine care evolueaza in baza legilor armoniei, modelele
simbolice evolueaza in baza legilor logicii (vezi teoria generala). Prezentza GCL
intr-un creier va defini acel creier ca un creier de om.
Observatie importanta: GCL nu este, propriuzis, model simbolic. GCL contine doar
componentele (elemente si relatii). Atunci cind se construieste un model simbolic
pentru comunicatie (o propozitie, de exemplu), se aleg elemente si relatii din
GCL. Totusi, intrucit orice utilizare a GCL se materializeaza intr-un model
simbolic si pentru a nu complica expunerea inventind cuvinte noi, prin extensie,
GCL este considerat model simbolic.
Tehnologia foloseste pe scara foarte larga modelele. La inceput au fost folosite
modelele imagine. In zilele noastre, din cauza costurilor foarte ridicate ale
modelelor imagine si din alte cauze, s-a trecut la modele simbolice, folosind
calculatoarele. Se fac modele simbolice de cladiri, poduri suspendate, avioane si
chiar nave cosmice, sub forma de programe de calculator, de exemplu. Se modeleaza
si se simuleaza centrale nucleare pentru antrenarea echipelor de operatori,
avioane pentru prezicerea comportamentului in zbor sau pentru antrenarea
echipajelor etc., etc. In fapt, tehnologia actuala este bazata aproape exclusiv pe
modele simbolice.
Aplicatia 3: de la fierul de calcat la naveta spatiala.
Aparent, un fier de calcat este prea simplu pentru a necesita proiectarea bazata
pe modele simbolice. Nu este nici pe departe asa. Sa luam un simplu detaliu
tehnologic si anume gaurile din talpa sa pentru umezirea tesaturilor. Problema
este: cite gauri si in care loc sa fie facute si ce forme si dimensiuni sa aiba
pentru umezirea uniforma a tesaturii, cu consum minim de apa si costuri minime de
fabricatie?
Evident, se pot face modele analogice care se verifica experimental. Pe baza
modelelor analogice (imagine) se pot obtine ceva rezultate dar nu exista nici o
garantie ca am gasit solutia optima. In plus, modelul analogic (imagine) odata
construit, nu mai poate fi modificat. Asa cum stim, daca vrem sa schimbam ceva
trebuie sa refacem totul de la zero, ceea ce pe model imagine inseamna mult timp
si multi bani.
Procesul de vaporizare si dispersie a aburului intr-o structura complexa (talpa
fierului de calcat, tesatura si suprafata de sprijin) este neinchipuit de
complexa. Este o problema care se poate rezolva de fizicieni pe baza unor modele
simbolice si prin implementarea acestor modele pe calculatoare. Refacerea
modelului, pentru a gasi eventual o solutie mai buna, este mult mai simpla pe
model simbolic decit pe model imagine (analogic).
Daca in cazul talpii unui fier de calcat riscul cel mai mare este ca oamenii sa nu
cumpere produsul finit, in alte cazuri, riscurile unor greseli sunt pur si simplu
inacceptabile. De exemplu, naveta spatiala americana a fost "verificata" la
reintrarea in atmosfera pe model simbolic. Aceasta faza a zborului, de departe
cea mai periculoasa, ar fi fost imposibil de verificat altfel, inainte de zborul
propriuzis. Echipajul a fost antrenat pe modele simbolice pentru pilotarea
navetei, in toate fazele zborului si in toate situatiile normale si exceptionale.
Astronautii au invatat pilotarea navetei la reintrarea in atmosfera exclusiv
prin antrenamente simulate pe modelele simbolice asociate acestei operatii.
Odata ce un model (imagine sau simbolic) este dat, el poate fi folosit pentru a
prezice evolutia sa ulterioara. Asta se realizeaza prin
schimbarea/adaugarea/eliminarea unui parametru/element/relatie si a vedea ce se
intimpla. Procesul acesta se numeste simulare pe model. Asa cum stim, rezultatele
simularii pe model se numesc adevaruri asociate acelui model.
Atunci cind un model este asociat realitatii externe, prin simulare pe model, se
poate prezice evolutia realitatii externe. Aceste operatii sunt facute si de
creierul oamenilor (modele imagine si modele simbolice) si de programele de
modelare/simulare ale calculatoarelor (modele simbolice) dar si de creierul
animalelor (numai modele imagine).
Aici este de observat un lucru extrem de important. Este atit de important incit
pare banal. Noi prelungim in realitatea externa, structura de modele imagine si
simbolice din mintea noastra. Aceasta prelungire se face nu numai domeniul
stiintei si tehnologiilor dar in toate domeniile vietii. Pentru fiecare dintre noi
lumea in ansamblul ei este data de totalitatea proiectiilor catre realitatea
externa a tuturor predictiilor tuturor modelelor active din creier. Aceasta
afirmatie este corecta si in cazul animalelor.
De exemplu, legile votate in parlament sunt modele simbolice cu bataie lunga. Ele,
asa cum am spus, sunt o extensie a structurii de modele din mintea autorilor
legilor.
Prezicerea evolutiei realitatii externe (vezi teoria generala), este principala
cerinta de proiectare pentru un creier asociat unei fiinte (om sau animal).
Aceasta cerinta este indeplinita deci de facilitatea creierelor de a construi si
opera modele.