Să nu gândească însă nimeni, că acesta ar fi fost râu ca râurile… nu
apă, ci lapte curgea aici, nu peste nisip de peatră, ci peste pietre
scumpe și mărgăritare,… și nu curgea lin sau repede, ci lin și repede de
odată, cum curg zilele omului fericit… Acesta a fost râul, care curge
jur împrejur pe lângă cetate… tot curge… tot curge… fără a mai sta, fără
a mai merge mai departe.
Pe marginea râului dormeau tot cam de o săritură unul dela altul niște
lei înghierați… Ce lei însă! Cu părul de aur și pe dinți și ghiare tot
cu ferecătură… Aceștia erau paza râului… Dincolo, de ceea parte de râu,
erà o grădină frumoasă,… foarte frumoasă… cum nu poate adecă fi decât la
zina zorilor. Pe mal tot flori din flori, pe flori dormeau dulce și lin
tot zine din zine, care de care mai frumoase, mai vrăjitoare și mai
dulce la față…