Intre nouri si-ntre mare
Zboara paseri calatoare -
Cum nu pot si eu sa zbor
Sa ma iau pe urma lor!
Si departe de la maluri
Trec corabii peste valuri,
Trec cu panze lucitoare
Si se pierd in departare.
Cum nu am aripi sa zbor,
Sa ma iau pe urma lor!
Ca m-as duce, tot m-as duce,
Dor sa nu ma mai apuce,
Peste undele cu spume,
Peste mare, peste lume;
S-as vedea cum trec cu toate,
Randuri-randuri aratate,
In marginea malurilor,
Stralucirea valurilor,
Stolul randurelelor.
Tremurarea stelelor -
Poate ca mi-ar fi mai bine,
Poate te-as uita pe tine.
Alei puica, alei draga,
Cumu-i frunza cea pribeaga
E viata mea intreaga,
Caci dragostea ta ma strica
De nu m-aleg cu nimica;
Viata trece, frunza pica,
Trece fara mangaiere,
Ca izvorul de durere,
Trece si se prapadeste,
Arde si se mistuieste
Fara noima, fara rost,
Bine-ar fi, sa nu fi fost.
Vai de-acela ce iubeste
Si nu se invredniceste
Sa castige ce-a dorit,
Sa fie-a lui ce-a iubit.
Puica cea desmierdacioasa,
Din ochi negri mangaioasa,
Puica ademenitoare,
Din ochi negri visatoare,
Dragostea de puiculita
Cu gura de porumbita,
Cu gurita mitutea,
Cu gropite langa ea,
Cu zambirea ei cu haz,
Cu gropite in obraz,
Si cu dragostea in ochi
De ma tem sa n-o deochi.
Noaptea cand te-nchipuiesc
Imi vine sa-nnebunesc,
Iara ziua as lua
Lumea-n cap de jelea ta.
Norilor, o, norilor,
Unde-i tara florilor?
Unde ea acum traieste,
Iara campul inverzeste
Si codrul vazand-o creste;
Si cand trece prin gradina
Toti copacii i se-nchina
Si incep sa infloreasca,
Pe ea s-o impodobeasca -
Caci, vazand-o, toata tara
Crede ca e primavara.