Mii de stele... dulce sara
Peste codri se coboara,
Peste varfuri trece luna
Iar izvoarele rasuna.
Cine mi trece luncile
Domnita cu pruncile;
Cine mi trece mandra lunca,
Domnita mea cu o prunca;
Cine mi trece lunca mare,
Fata lui Dragos calare
Pe un cal alb ca de ninsoare.
Cu rafturile de argint
Si presun pan in pamant.
Ea isi cauta de cale,
Merge n vale, merge n vale.
Indaratu i din padure
Se nalta cu ziduri sure
Si cu nalte porti, cetatea
Stapanind singuratatea,
Iar ea si cauta de cale,
Vine n vale, vine n vale.
Iar cand ochii si i ridica
Se trezeste singurica,
La mijloc de codru des
Unde crengile se tes
Si prin mrejele de frunze
Cearca luna sa patrunza,
Iar un tei cu umbra roata
Si cu frunza scuturata
Pleaca ramuri pe un izvor
Care suna ncetisor
Si prin sunet bland de ape
Parca vine mai aproape
Glas de corn din departare
Tot mai tare si mai tare.
O, auzi sunand
Din carare corn,
Inspre tine bland
Eu sa ma intorn.
Si cand ochii a ridicat
Ea zareste un baiat
Ce s apropie de ea
Pe un cal negru alaturea.
Flori de tei el are n plete,
Negri ochi ca s o sagete
Si la sold un corn de argint
Si pe haine margarint.
? Ai venit sa ma privesti
Dulce zana din povesti,
O, te pleaca inspre mine
Cu maini albe, lungi si fine,
Iara degetele trase
Subtirele de craiasa,
Lasa le in a mea mana,
Mladioasa mea stapana.
Dar ea mana si trage ndata
Dintr a lui... si speriata
Se uita in jos smerita,
Rusinoasa si uimita.
S o ajunga el voieste,
Ea sa vina se fereste,
O ruga cu vorba dulce
Pe a lui brat ca sa se culce,
Mai nu vrea si mai se lasa,
Ca de un farmec e atrasa,
Pan? ce cade n a lui brat
De o priveste cu nesat.
Paru i galben abia cret
Peste tample i sta razlet,
Dandu i multe frumuseti
Si trecand pe dupa tample
Umerii cu aur imple,
Umerele si spinarea
Si intreaga aratarea.
? O, copila, chipul tau
De mi l bunul Dumnezeu,
Chipul tau cel izmenit
Ce pare ca i zugravit;
Draga mea, nu te ndura
De la mine a zbura,
Ori de i merge de la mine
Ia mi si sufletul cu tine,
Ce mai trebuie sa fie
Daca n am tovarasie
Si la ce sa mai traiesc
Singurel sa patimesc?
Ea roseste la obraz
I se prinde de grumaz
Si ii zice abia abia:
? Vino la urechea mea
Si spune mi orice vei vrea;
Si eu ti oi spune ceva,
Dar da mi pace... nu ma strange,
Te iubesc de mi vine a plange,
Dac ai sti cat te iubesc,
Ca din ochi te prapadesc.
? Dar de i merge cui ma lasi
Singur sa fiu patimas?
? Nu te las, nu... Spune mi bine
Ca cu cine si prin cine
Sa ma inteleg cu tine
Ca sa vii sara la mine.
Peste varfuri trece luna
Iar izvorul dulce suna
Merg alaturea calare,
Pier in umbra de carare,
Iara cornul lui duios
Suna dulce dureros,
Mai incet in codrul verde
Se tot pierde, se tot pierde.