I
- Ce privesti in jos smerita,
Ca te manii te prefaci,
Cand iti zic ca el iti place
Si ca tu de mult ii placi.
Voi jucati in comedie
Rolul vostru de-ntelept,
Dar de ce unul la altul
Va uitati atat de drept?
De ce, cand pe neasteptate
El soseste uneori,
Rumenirea face locul
Unei gingase palori;
Si privesti cu ochi nesiguri,
Sanul creste far? sa vrei?
Dar va stingeti dupa-olalta...
Comedie, dragii mei...
Parca-l vad cum vine ice,
Sade-n veci pe-acelasi jet
Si la tine isi indreapta
Ochii negri si sirati.
Si cand credeti cum ca nime
Dimprejur nu va ia sama,
Numa-atunci va dati in petic
Si va aratati arama.
Eu va vad de pe sub gene:
Ochi-n ochi priviti fierbinte
Si de dragi unul altuia
Conversati fara cuvinte.
Cine nu v-ar sti, copila,
Da, v-ar crede neam de sfinti.
Si sa stati numai l-atata...
Bine? Sunteti voi cuminti?...
- Taci, matusa, tu ma superi,
De-i vorbi mai mult eu fug.
Ce se pare ca-i iubire
Nu-i decat prietesug.
- De prieteni, se-ntelege,
Va-nselati cu mult sistem.
Si de dansul nu pe-atata,
Dar de tine mai ma tem.
Pan-acum pornirea voastra
Ati stiut sa o mascati
Si in sufletele voastre
Cu durere va iubeati.
Promitand unul altuia
Cum ca nu veti mai iubi,
Voi gandeati c-o sa ramaie
Astfel pana veti muri.
Si-n aceasta mangaiere,
De pe-o zi pe alta, voi
Traganiti o fericire
Dureroasa, amandoi.
Fiind siguri unul de-altul,
Sa promiteti fu usor
Cum ca nu o sa mai faceti
Aliante de amor.
Dara azi pui capat tragic
Astei stranie povesti...
- Doamne, Doamne, matusico,
Nu ti-i greu sa mai vorbesti?
- Nu mi-i greu, caci esti in stare
Sa sfarami ca un... copil
Jucaria-ncantatoare
A frumosului idil.
Cand va vad mergand alaturi,
Va zambiti si va privesc
Si cand credeti cate spuneti
Eu fac haz si-ntineresc.
Voi gurmanzi ai dragostirii,
Cu reteta cea mai buna
Invaliti amoru-n vorbe,
Clevetindu-l impreuna.
Si, feriti de ochii lumii,
Intre raristea de brazi
Voi mergeti cand vine sara,
Tu esti rumana-n obraz
Si atata bucurie
Vad in ochii tai cei mari...
Nu lipseste decat nunta
C-un taraf de lautari.
In zadar oare Teodor
Scrie-a codrului poveste?
Si atat de rau ii pare
Ca baiet el nu mai este?
Ca nu vreti a da pe fata
Dulcea taina inteleg,
Caci cu-atata e mai dulce -
Dar un capat nu aleg.
Si ce bine ati petrece
Azi, cand viata va zambeste,
Cum in vremea mea Konaki
O spunea pe batraneste:
"Prin pustii si munti salbateci,
Prin prapastii, rapi, ponoara,
Unde-n albia de stanca
Suna blandele izvoara;
Acolo unde natura
Cu puterea ei mareata
Raspandit-au pretutindeni
Bucurie si viata;
Unde brazii cei de fala
Se inalta cu trufie,
Unde zmeura si mura
Au a lor imparatie;
Unde toate impreuna
Striga: "Vino, te opreste!" -
Acolo amorul cheama,
Acolo vin? de iubeste.
Acolo ochiul zavistnic
Nu mai are vo putere:
Nu-i jignire in iubire,
Ci noroc si mangaiere."
Tie-ti trebuie vecinul;
Teodor e pentru tine:
Linistit, cam mizantropic
S-apoi il iubesti, stiu bine.
Tie-ti place poezia,
El lucreaza versuri bune.
Toate versurile sale
Tu pe muzica le-i pune.
De-i canta veti face duo,
Glasul vostru se combina;
De te-i pune la piano
Te-a-nsoti din violina.
Tie-ti place mosioara,
Pe a ta vrei s-o lucrezi,
Iar el stie plugaria -
Gospodar e precum vezi.
Mosioara lui altdata
Era tot paraduita;
Vezi acuma ce-i aduce,
Cat de bine-i randuita.
Asadar, nu sta la ganduri,
Pre usor alegi din doua,
Eu iti zic sa-ti iei vecinul,
Ie-l cu manile-amandoua.
- Toata ziua se inchide
Prin autori mancati de molii
Si il vezi intotdeauna
Cumu-i plin de colbul scolii!
- Dar nu vine-n toata sara?
- Vine. Poate i-i urat.
S-apoi nu stii cum ca fusta
Femeiasca-o au... urat?...
- Pentru?
- Stiu eu care-i cauza?
- Pentru ca in lumea toata
Numai una-i este draga.
Vezi asa, asa e, fata.
- S-acea una?
- Acea una
Sta naintea mea si coase
Si de-i spun ca este astfel
Se preface manioasa.
- Frumuseti sa spariu lumea,
Precum insasi vezi, nu am,
Deci in cumpana pun toate
Si le masur dram cu dram.
S-am vazut ca-i mult mai bine
C-un mosneag sa ma cunun,
Decat iar sa-mi risc eu sama
C-un barbat ori c-un nebun.
Eu sustin ca orice casa
Din conventie se face:
E mai multa fericirea
Caci intr-insa este pace.
- Pace? Da? cunosti mosnegii?
Scartaiesc neincetat.
Ba-i bolnav, ba n-are vreme
Sa te duca la primblat.
De faci muzica el casca,
Daca razi el e ursuz -
Sa vorbesti de vrei ai voie,
Da? nici glasul nu-i auzi.
Cand s-apropie, draguta
Fata! - funia de par,
Atunci chin! Mosneagu-ntr-una
Scartaieste ca un car.
Nu doresc, nepoata draga,
Sa ajungi la asa hal...
Stii ce pace e aceea?
E tacerea din spital.
Alta-i pacea sufleteasca
Care e rodul iubirii -
Si acolo e tacere,
Dar tacerea fericirii.
Tu lucrezi iar el acasa
Poate sta, poate lucra,
Dar din cand in cand arunca
Ochii lui asupra ta.
Si se uita lung la tine.
Doamne! limpede mai stie
Cum ca fara tine lumea
I-ar fi chiar ca o pustie.
Vii la spate, vezi ce scrie,
Peste siruri tu alergi,
Ii iei pana chiar din mana,
Singura vo vorba stergi.
Si sa crezi ca stears-o lasa
Daca tu vei zice: nu.
Te aproba, caci in minte-i
Si in inima-i esti tu.
II
Ii zic: ma lese-n pace,
Nu voi sa ma cuprinda;
Iar el razand raspunde:
- O, uita-te-n oglinda
Si spune-mi daca omul
Gasind in a lui viata
Odor asa de dulce,
Nu l-a cuprinde-n brate?
Ii zic: ma lese-n pace,
Ce are cu-a mea gura,
Cu ochii mei ce are,
De-a merge nu se-ndura?
Iar el razand raspunde
Ca nu cunoaste mila;
De nu-i voi da de voie
Mi-o ia el cu de-a sila.
Ii zic: ma lese-n pace,
Caci inima ma doare.
Fiorul ma sfarseste
Si cad de pe picioare.
Iar el raspunde... - vorba-i
De lacrimi pare plina:
- De vrei un leac, iubita,
La inima-mi tu vina.
III
Ana
Povesteste chiar din capat sa te vad daca o stii...
Muti
E! Achil si Agamemnon isi spunea grobienii.
Si atunci batranul Nestor prinde-a spune la povesti,
Pe-amandoi ii probozeste cu cuvinte batranesti.
Imprejur sta toti elinii, steteau preotii si regii
Iara Nestor tine una... stii mata cumu-s mosnegii.
Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice: - Cane!
Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitata nu-ti ramane.
Las? tu, lasa mai jupane, stiu eu bine ce-am sa-ti fac,
Sa-mi cazi tu odata-n labe, s-apoi las? ca-ti viu de hac.
Ana
Bun, frumos! Da-i inainte! suduie ca un muscal.
Muti
Singura ai spus, mamaie, ca Homer ii natural,
Si ne-ai zis sa spunem toate, ia asa cum se graieste,
S-apoi tot eu is de vina?
Ana
Natural, nu mojiceste.
Spune tu, Bibi...
Bibi
Mamaie, eu stiu tocmai cum e-n carte.
Ana
Si asa se si cuvine; spune, Bibi, mai departe.
Bibi
Cum Achil si Agamemnon in de ei se tot sfadeu,
Vine Nestor s-amanduror le tinu apoi de rau:
Pe-Agamemnon il impaca, pe Achil il imblanzeste,
Ca acesta pe Brizeis sa o dea se invoieste
Dar ii spune dinainte sa nu cerce de cumva
Preste Brizeis, din avere-i sa s-atinga de ceva...
Iar Ulis lua pe Chriseis si-n corabie suind,
Merge la preotul Chrise, fata-n manile lui dand,
I-a adus tauri de jertfa, si convoi iar la achei
Cu preotul lui Apolo sa-i impace iar pe ei.
Ana
Vezi, mai badeo, cum se spune? Limpede, frumos, cu sir.
Muti
Ce mai treaba; a-nvatat-o pe de rost din par in fir.
Ana
Tu nu stii sa-nveti tot astfel... Te opreste cineva!
Dara nu vrea cuconasul, asta-i... Spune, fata mea.
Bibi
Crainicii lui Agamemnon ei asemeni se luara
Pe Brizeis s-o aduca... dar Achil statea afara,
Langa cort, si sa i-o ceara frica li-i si nu le vine.
Ci Achil nu-i mai incearca si cu ea de mana vine.
Si le-o da in seama...
Muti
Prostul! Numai gura ii de el.
De-o iubeste pe Brizeis de ce-o da ca un misel?
I-as fi dat eu lui mireasa... Sa fi fost eu acol?
Ii umpleam de bodaproste, de nu stiau incotro,
Ii faceam pe toti tocana, rupeam gatu ca la vrabii
Si-mi duceam apoi acasa Mirmidonii pe corabii.
Ana
Foarte rau si fara cale, dragul meu... si nu-ti ascunz
Chiar nesuferit esti astazi, indaratnic si - raspunzi.
Povestesti prost... Din franceza mai ca n-ai stiut nici bechi;
Doamne, cum nu ai un dascal, sa te traga de urechi.
Mergi, Bibi, la Marioara ca sa-ti dea tie placinte,
Iara lenesului celui chiar nimic, sa tie minte.
Muti
Dar de ce-a dat pe Brizeis, spune, mama, ii cu drept?
Sa fi fost a mea, mamuta, eu cu totii dadeam piept.
Ai spus singura ca dansul pe Brizeis o iubea...
Catu-i lumea si pamantul n-o luau din mana mea.
Ana
Eu ti-am spus-o, si-o spun inca si ti-oi spune vreme multa
Cumca omul cel de treaba urma mintea s-o asculta,
Judeca intotdeauna, nu se indaratniceste...
Muti
Minte, minte! sa i-o deie daca-atata o iubeste...
Bibi
"Judecata totdeauna decat dragostea-i mai sus":
Ast-ai zis-o mai deunazi... vezi, tin minte ce mi-ai spus.
Ana
(o saruta)
Draga mamei... Esti de treaba... si inveti asa frumos!
Nu ca cela, ca jupanul indaratnic si lenos.
Muti
Spune, mama, cate-i spune si eu totusi ti-oi raspunde:
Mintea, nu zic ba, frumoasa-i numai ca eu nu stiu unde i.
Dara vezi tu, mamucuta, eu vin iar la vorba mea:
De eram Achil, pe Brizeis nimeni nu mi-o mai lua.
Ana
(amenintand)
Mimi!
Muti
Manie-te, mama, zi ce-i vre... zi la femeie
Nu numai placinte, dara, nici mancare sa nu-mi deie
Si sa mor de foame, totusi, de-ar veni vro unu-aice
Sa te ia cu sila... iara mintea ceea de mi-ar zice
Da-o, da-o pe mamaia... nu te dau sa stiu ca mor.
Ana
(il bate pe obraz)
Indaratnicule!
Muti
Vezi tu, pentru tine, un odor,
Dau razboi cu toata lumea ca Bogdan-Voda cel chior...
Ana
Aide mergi iubire chioara, mergi la Maria, da-mi pace.
Astazi inca treaca-mearga! Dar alt? data nu mai face.
Muti
Nu ma duc...
Ana
Nu vrei placinte?
Muti
Nu acum, sa-ti spun ceva...
Da? asa-i ca nu te superi?... zi ca nu te-i supara.
Ana
Spune, de!...
Muti
Cum as incepe... Doamne? Doamne-ah, mamucuta,
Tare esti tu frumusica, nu stiu cum, si esti draguta
Decat cum nu se mai poate, cum nu e alta mamita...
Ana
Ce vrei, Mimi, spune-odata...
Muti
Sa spun? Da? Da-mi o gurita!
Ana
Atat?
Muti
Da. Si inca una, si-nca una, nu stiu cum
Da-mi esti draga fara sama...
Ana
Haide, Mimi, pleac-acum,
Da-ne pace...
Muti
Tu nu crede ca-s asa de rau copil,
Stiu poveste mai frumoasa decat cea a lui Achil.
Eu stiu una de la mosu: a padurilor poveste
Si frumoasa, si frumoasa, cu n-au fost si nu mai este.
Ana
Asa dar, mosu Teodor; spune-o, spune, dragul meu.
Muti
Ceva nou, n-ai auzit-o pan-acuma, numai eu.
[............................................................................................]
Ana
Aide, Mimi, mergi acuma... sa veniti cand v-oi chema.
Matusa
Mie nu-mi dai o gurita?
Muti
Nu-mi esti draga ca mama...
IV
- Ce copil vioi e Mimi, ce dragutu-i...
- Matusica,
E-ndaratnic, fara minte, tocmai d-asta imi e frica.
- De n-ar fi ca al tau tata, care - Dumnezeu sa-l ierte -
Mi-a facut viata-amara cu-ndaratnicele-i certe...
- Ce cuminte este Bibi...
- Da cuminte! ca si tine.
Ca si tata-sau maiorul... Tine minte foarte bine
Tot ce-i spuneti...
- C-ar aduce asa mult cu dansul? Nu,
Nu gasesc asemanare asa mare.
- Da, da! Vezi tu
Nu ii seamana-n afara. Inlauntru. Numai minte-i.
Nu vezi tu cum momitica repeteaza la cuvinte
Ce le-aude de la dansul, de la tine: "Mai prejos
E iubirea decat mintea..." Izbutit-ai ca pe dos
Sa o cresti, nepoata draga...
- Iara vii la vorba veche...
- Si de ce nu? Sa stiu, draga, ca-i surzi de o ureche
Totusi cred de datorie ca sa-ti spun a mea parere,
Caci te vad de mult schimbata...
Mai cu sama - o placere -
De-o bucat? de vreme-ncoace... de cand fusi la Bucuresti...
Cat erai tu de cuminte, azi pe zece parti tu esti.
Cine stii cu cine-acolo tu te vei fi intalnit,
Ce desemnuri intelepte cu-nvatatii ai croit,
Mai ales cu al tau frate, pr? iubitul meu nepot,
Dar destul ca de atunce a pricepe nu te pot.
Si destul ca pot prepune, ca nepotul meu stricat
In aceste conferente rolu-ntai l-a fi jucat...
- Drept c-asa-i, dar numa-n jocul rezonabil ce-am avut;
Rolu-ntai il joaca altul.
Altul? Poate c-am stiut.
Jocu vostru rezonabil sa nu iasa, de, cumva,
Joc copilaresc si ti si la altul careva.
- Bine-mi pare cum ca vorba chiar la asta ai adus.
Caci si eu pastrez o taina cam de mult si ti-am mai spus
C-atingand pe mai multi oameni n-am putut-o da pe fata.
Dar cum tu ai apucat-o ma scuteste de prefata.
- Un secret? Insa secretul eu de mult l-am priceput.
- Cum? ai observat?
- Da, doara nu ma crezi ca sunt de lut.
Deci te rog, fii asa buna, nu lasa sa mai astept
Si sa vad de au patruns-o taina ochiu-mi intelept.
Asa dar, fara prefata, spune-mi iute...
- Ma marit.
- Te mariti, ma rog, cu cine, draga mea?
- Ai auzit,
Cred, de d. Stelineanu?
- Capitan d-infanterie...
- Asa; unchiu-sau...
- Ministrul! Bine fata, ce ti-i tie...,
Doamne, iarta-ma! Dar bine, serios vorbesti tu, fata?
Nu zic... inteleg prea bine cum ii treaba asta toata.
Ai avut proces la curte, petitiuni ai scris ades
Intr-un stil plin de sentente, prea cuminte si ales
Si batrana Escelenta s-a-ndragit de-al tau condei,
Iara frate-tau ce-n mintea ta a pus atat temei
I-au si spus desigur cum ca tu esti vaduva si bine
Ti-ar par? ca Escelenta sa te ieie chiar pe tine.
- Pana astazi nu ti-am spus-o caci i-am fost fagaduit
Si fratane-meu si altui sa tin lucrul tainuit.
- Si cand vine Escelenta?
- Astazi vine, inspre sara.
- Potrivire sunt acestea? Bine faci tu? Bine dara.
- Sa-ti spun, draga matusica. Cand intai m-am maritat
Am facut-o din iubire. Bine oare mi-a imblat?
Si maiorul se-nsurase din iubire-ntaia data.
Cum i-a mers lui poate bine... asa-i lumea asta toata
Si fiindca am nevoie de un sprijin, de-un azil
Si fiindca n-am pe nimeni decat numai pe copil
Ma marit, sa pot cu tine a trai in Bucuresti
Si sa-mi cresc copilul bine.
- Altfel nu-ti inchipuiesti
Cum ca poate fi. Asculta, dar maiorul ce va zice?
- El? Dar bine ce-i cu dansul? El ramane tot aice.
Iara vii la vorba veche?
- Viu si voi veni vezi bine.
Tu-l iubesti, el te iubeste, ce-o sa faca fara tine?
- Doamne, Doamne, matusica, hai sa zicem ca-l iubesc.
Nu ti-am spus ca din iubire nu ma mai casatoresc?
Judecata, matusica, judecata este tot.
Hotarat-o-am odata, d-a ma-ntoarce nu mai pot.
Cate-am tras in asta lume nu voiesc sa le mai trag,
La iubire nu mai caut, fie-mi orisicat de drag.
Dara nu-l iubesc... In urma si maioru-i juruit
Cum ca de a doua oara nu se-nsoara din iubit.
- Lasa-ma cu juruinta, judecata, hotarare,
Caci acestea nu-s nimica contra gingasei iubire.
Voi, in cruda tinereta, amandoi nenorociti,
Voi cu inimi simtitoare, ce atat va potriviti,
Amandoi amici cu codrii nebunii v-ati pus in cap
Incat ochii-a va deschide eu, matusa, nu am cap.
Dara fost-au din iubire cea dentai casatorie?
Inclinare, simpatie - mai stiu ce a vrut sa fie? -
Dar destul c-acea simtire voi amor o botezarati
Si sa va feriti de dansul de apururi va jurarati.
Eu am visat, nepotica, multe si mai multe poate
Decat tine, decat dansul, dara vezi cu-aceste toate
Eu iti spun ca acel tanar ce-n junie mi-a jurat
Un amor fara de capat, juramantul n-au calcat
Si atuncea cand batranul pe vecie-au adormit
Eu nu mai stiam in mine cat de mult m-au fost iubit.
- O esceptie, matusa...
- O esceptie? Dar voi
Poate nu sunteti tot astfel, tot esceptii amandoi?
Ratiune intrupata, tu... Asculta, fata hai,
Ce sunteti copii... Sau altfel; fiti copii, insa nu rai,
Nu copilarosi, nu astfel, urmati inimelor voastre:
Numai inima-i izvorul fericirii vietii noastre.
- Lasa inima, matusa... Cum gandesti sa ma abati
De l-a mea fagaduinta?
- Bine, fata, nu va dati,
Dar ti-oi spune inca una... Escelenta e batrana
Si e plina de podagra, imbla tot cu carja-n mana.
STRIGATURI
I
Eu pe pieptul tau culc capul
Si ma uit la tine-n fata,
Ca copilul ce se uita
L-ale maicii sale brate.
* * *
Ca miresele sa imble ori sa calce ca pe piua.
* * *
Chiar sarac, de ai draguta
Ai multimi de daraveri,
Caci primesti si dai simbrie
In necazuri si placeri.
* * *
Ca amorul e zadarnic
Nu vei sti numaidecat,
Ci atunci numai, copile,
Cand de el te-i fi topit.
* * *
Ce-mi scoti ochii cu mandria
Si-mi vorbesti ca o sa-mi treaca -
Fie omul cat de mandru
Tot la dragoste se pleaca.
* * *
Unde dragostea domneste
Ia greselele-n mimic,
Caci prin certele omenimii
E ca ramul de finic.
* * *
Stiu eu daca tii la mine,
Daca tu nu ma inseli?
Caci pe buze-s scrise numai
A iubirei invoieli.
* * *
Oricat fii nenorocita
Tot cu dragostea te iei -
Oricum simta-o barbatul,
Indoita-i la femei.
* * *
Caci la dragoste de cade
Tare mult s-au imblanzit.
* * *
Limba-n gura ti se moaie
Pe cand dragostea vorbeste.
* * *
Ah, mai bine sa ma-nsele
Chiar de zece ori amorul,
Decat nenselat de dansul
Nici sa-l stiu si sa-i duc dorul.
* * *
Mai scapare-am cu viata
Din al dragostei razboi,
Cu dulceata-i nesfarsita
De nu ne-am lupta in noi?
* * *
Tolba dragoste-i de aur,
Dar sageata-i otravita.
II
Si la poala hainei tale
E adanc de alta floare.
* * *
Haine noi cari la imblet
Lin de trupu-ti se lipesc
Si arata cu-a lor cute
Boiul tau imparatesc.
* * *
Si te mladii cu mult farmec
Intre cretii-mbracamintii:
Stii ca toata esti frumoasa
Si ca esti rapirea mintii.
* * *
Haina ta cea minunata
Nu-i in stative tesuta,
Caci usoara-i ca de neguri
Si te misti ca si o ciuta.
* * *
Pedepsit-au mana inul
Panza fina ca sa teasa,
Cat tu pari a fi mai goala
Caci usoara-i si-aratoasa.
* * *
Si albastre fine torturi
- Straveziile matasuri -
Cat cu-a ta privire fina
Umbra tu abia le masuri.
* * *
Oh, cum este de ciudata,
Lingusita, desmierdata!
* * *
Nici prea mare, nici prea mica,
Dar crescuta subtirica,
Nimeni n-ar putea sa zica
Ca nu-i coz de frumusica.
* * *
Are haine-alesatele
Si podoabe de inele,
Multe fie, putintele,
Tot ii sta bine cu ele.
* * *
Dulce mangaiere-mi fuse,
Dar la rau ma mai aduse.
* * *
Blestemat sa fie locul
Unde mi s-au aprins focul.
* * *
Caci un cantec cat de mandru
Ce cu glas se-mpreuna -
El din gura de femeie
Inzecit de dulce suna.
* * *
Cantec de zori
Desteptarea placerilor,
Cantec de dor
Amortirea durerilor.
* * *
Iar cantecul de dor
Ti-aduce somn usor.
* * *
Cantecele mai mult aprind
Durerile din dragoste
Cand far? de veste te cuprind.
* * *
Pana ieri cu fetele
Astazi cu nevestele.
* * *
Cel ce canta se desmiarda si pe el si pe ceilalti.
RASAI ASUPRA MEA...
Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioara;
O, maica sfanta, pururea fecioara,
In noaptea gandurilor mele vina.
Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Desi al meu e un noian de vina;
Privirea ta de mila calda, plina,
Induratoare-asupra mea coboara.
Strain de toti, pierdut in suferinta
Adanca a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.
Da-mi tinereta mea, reda-mi credinta
Si reapari din cerul tau de stele:
Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie!