Adanca mare sub a lunei fata,
Inseninata de-a ei blonda raza,
O lume-ntreaga-n fundul ei viseaza
Si stele poarta pe oglinda-i creata.
Dar mani - ea falnica, cumplit turbeaza
Si misca lumea ei negru-mareata,
Pe-ale ei mii si mii de nalte brate
Ducand peire - tari inmormanteaza.
Azi un diluviu, mane-o murmuire,
O armonie care capat n-are -
Astfel e-a ei intunecata fire,
Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pasa - ce simtiri o sa ni-nspire -
Indiferenta, solitara - mare!