DACA TRECI RAUL SELENEI...

Daca treci raul Selenei se face pare ca sara

Desi-ntr-a soarelui lume eterna noapte nu tine.

E-o sara frumoasa - adormita desi este ziua.

Aerul e vioriu, miroasele florilor mandre

Adormitor se ridica din ostile florilor mandre;

Intr-un codru maret, unde arbor legat e de arbor,

De liane ce spanzura-n aer snopii de flori,

Unde prin vechii copaci-si fac albinele stupii salbateci,

Plini de faguri de miere, ce curge ca auru-n soare,

Cu de ghirlanzi uriase copaci, din a lor radacine

Pana la varfii din nori cu liane incolaciti-s,

Cari cu snopi de flori i-nconjoara, marirea le-ngroapa.

Daca prin codri patrunzi dai de-o vale frumoasa si verde

Pe-al careia deal se intinde o mandra gradina.

Mari ciresi cu boabele negre, cu frunza lor verde,

Crengile-ndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe,

Meri, cu merele rosii ca fata cea dulce-a Aurorei,

Misca in vant frumoasele, mari, odorantele roade;

Iara pe marginea mandrei gradini inaltata-i in huciuri

Vita de vie cu frunza intoarsa ce umbra doreste

Si cu strugurii vineti si galbeni ce-imflati stau in soare.

Vineti cu bruma sunt unii, iar altii cu boabele galbene c aurul,

Fluturii le-nconjoara ca dulci corabioare de colori si lumini,

Iara albine din bobite crapate sorb lamura mierei;

Iar in mijloc de gradine, intr-o lunca de verzi portocale

Nalta-se ca intr-un flor invalit palatul Selenei.

Mare-i, cu zece intrari, la care duc scari inaltate

Si cerdacuri in aer - tinut de-argintoase columne

Si in trei caturi se-nalta palatul cu mii de ferestre

Mari si boltite prin care patrunde-o lumina albastra;

Si prin bolti de ferestre se vad argintoase coloane,

Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua,

Mandre icoane cu fete de crai imbracate-n albastru,

Codri de basme cu arbori vrajiti si cu albe cerboaice,

Iar prin coloane pare ca vezi trecand o minune:

Luna cu parul ei blond desfacut, care curge in valuri

Pe umeri in jos, imflat cu dulce de miroase si cantec,

Care tremura-n veci in aerul fin al serei.

D-umerii goi abia se tine o mantie albastra,

Mainile albe de ceara se joaca cu cozile blonde

Si cu margeanul ce cade pe sani si cu cretii de manta.

Poezii · 第 145 / 297 题