PALIDA MADONA

Inconjoara cu-a lui brat

Mijlocu-i subtire

Si saruta nebunit

Sanii de zapada.

Este ea... amanta lui,

Dulce, blanda, pala,

El se uita-atunci la cer,

Ca un leu se scoala.

Cand dusmanii sfarma-n porti

Si pe muri se suie,

El respinge-nvingator

Neagra lor urdie.

Dar lovit in lupta grea

La pamant s-oboara;

Mai murmura inca lin

Numele-i si moare.

Si orasu-eliberat

De-namice sabii

Slobozi oceanului

Carduri de corabii.

Printre crenge stralucesc

Pete de lumina,

Peste varfuri cari cresc

Trece luna plina.

Si sub arborul cel gros

Si in umbra deasa

La mormantul marmoros

Doamna cea frumoasa.

Ti se pare cum ca vezi

Pe o veche-icoana

Imbracata prea frumos -

Palida madona.

Poezii · 第 141 / 297 题