Cartea aceasta poate pune mari probleme majoritatii oamenilor. Problema principala
se refera la modul in care se asimileaza cunostinte noi de catre majoritatea
oamenilor. Astfel, modul "normal", promovat de scoala la toate nivelele, este de a
asimila un model de tip poveste (structurat logic sau nu). In plus, perceptia se
face prin dublarea mesajului simbolic de tip text cu modele imagine asociate.
Aceasta carte nu da nici o sansa celor care se astepta la un model-poveste
translatabil in modele imagine. Cartea aceasta nu poate fi inteleasa in nici un
fel pe baza imaginatiei. Cartea prezinta un singur model simbolic. Acest model
simbolic trebuie inteles asa cum este, ca un intreg, pe baza legilor logicii.
Cerinta fundamentala este de a avea capacitatea de o construi si opera modele
simbolice. Fizicienii si matematicienii sunt cei mai favorizati in timp ce oamenii
cu o formatie umanista nu au nici o sansa de a intelege ceva.
Unii cititori ai acestei carti mi-au reprosat faptul ca foarte multe lucruri sunt
repetate de multe ori in diverse contexte. Aceasta metoda este absolut obligatorie
atunci cind trebuie asimilat un model simbolic nou. Astfel, persoanele care au
tendinta de a construi modele de tip poveste vor fi foarte deranjate de repetari
deoarece orice repetare le trimite inapoi la locul unde a aparut afirmatia prima
data si asta va fragmenta modelul poveste. Din contra, cei care construiesc modele
normale vor considera repetarea ca un lucru pozitiv deoarece le reconfirma
corectitudinea modelului asimilat. Modelul este logic deci poate fi dezvoltat de
oricine care are abilitati de constructie si operare de modele simbolice.
La inceputul cartii se da un rezumat de citeva rinduri. Numai pe baza acestui
rezumat si pe baza citorva observatii asociate cu realitatea externa, oricine ar
putea rescrie, poate chiar mai bine decit mine, toata aceasta carte. Motivul este
ca orice model simbolic se dezvolta univoc, in baza legilor logicii.
Alt aspect pe care vreau sa-l subliniez este ca acest model este un model
fundamental. In baza lui se pot construi un numar nelimitat de mare de modele
locale, asociate cu probleme specifice. Oricine a asimilat acest model, poate sa-l
dezvolte, cu resurse proprii, in probleme specifice, oricit de mult. Psihologia si
toate stiintele asociate direct sau indirect cu functionarea creierului ar trebui,
de exemplu, rescrise in baza acestui model.
Cartea poate fi inteleasa de copii, incepind cu virsta de 12 ani. Inca de la
aceasta virsta, copiii pot construi si opera modele simbolice relativ complexe. Se
da ca exemplu capacitatea pe care o au copiii de a face programe de calculator
relativ complexe incepind cu virsta de 12 ani.
Asa cum apare si in aceasta teorie, oamenii au o problema fundamentala legata de
modul de perceptie al realitatii externe. Am discutat cu multi oameni care nu erau
deloc deranjati de faptul ca in psihologie, de exemplu, termenii nu sunt precis
definiti (au numai definitii descriptive). Alti oameni cred ca o stiinta exacta
este o stiinta care foloseste aparatura si da rezultate precise ale unor
masuratori (neurofiziologia, de exemplu). Chiar in rindul fizicienilor exista
probleme. Cei mai multi nici nu stiu ca ceea ce fac ei se afla integrat in modele
simbolice. Ei cunosc foarte bine aceste modele pe care le construiesc si cu care
opereaza dar unii nu au si notiunea de model simbolic. Unii fizicienii folosesc
notiunea de "model" si opereaza cu ea dar isi imagineaza ca modelele sunt folosite
numai pe zone limitate din domeniul lor de interes. Multi nu-si dau seama ca orice
model simbolic este in mod obligatoriu integrat in alt model simbolic pina se
ajunge la un model simbolic fundamental.
Exemplu: multi vor fi probabil surprinsi sa afle ca orice program de calculator
este un model simbolic. Un program facut, de exemplu, in Java este un model
simbolic. Limbajul Java insusi este de asemenea un model simbolic. Java se afla,
probabil, inclus in modelul simbolic numit C++. La rindul lui, C++ se afla inclus
in Assembler care la rindul lui se afla inclus, impreuna cu toate programele care
au fost vreodata create si impreuna cu orice program care va fi vreodata facut in
viitor, in modelul simbolic fundamental numit Limbaj-masina.
Oricare ar fi nivelul pe care ne aflam, un program de calculator incepe cu
constructia modelului simbolic. Asta inseamna ca trebuie sa declaram elementele si
proprietatile lor precum si relatiile fundamentale intre aceste elemente. Asta
este valabil si pentru limbajele care se bazeaza pe algoritmi dar si pentru
limbajele care nu se bazeaza pe algoritmi. Mai departe, tot ce urmeaza se numeste
simulare pe model. Se pot schimba proprietati ale elementelor sau relatii intre
elemente si vedem ce se intimpla. Mai mult (vezi si aplicatia despre cum
functioneaza o stiinta exacta) modelul (programul de calculator) trebuie
"calibrat" adica trebuie verificat pe situatii in care se stie deja rezultatul.
Ceea ce se obtine de la orice program de calculator este o predictie a modelului.
Daca programul este logic (stabil) si daca a trecut cu bine toate testele de
calibrare, atunci predictiile lui se vor compara cu realitatea externa. Daca
predictiile nu se confirma in realitatea externa atunci problema este ca modelul
nu este adecvat acelei realitati externe.
Nu este de loc surprinzator ca, la fel ca in cazul creierului, unui program de
calculator sa i se ataseze notiunile de "adevar", "realitate", "realitate externa"
cu definitiile din teoria MDT asupra creierului. Motivul este usor de inteles: noi
prelungim in exterior propria structura de modele ale creierului. Ar fi imposibil
sa facem altceva decit asta!
Observatia de mai sus este foarte interesanta si sub un alt aspect. Astfel, intre
functiile fundamentale ale creierului si functiile fundamentale ale
calculatoarelor nu exista' absolut nici o legatura. Cu toate acestea, noi folosim
calculatoarele pentru a prelungi si extinde propriile functiuni ale creierului
nostru.
Teoria face citeva predictii greu de acceptat si suportat. Astfel, sistemul de
invatamint se bazeaza pe asimilarea de modele imagine sau simbolice si de
verificare a asimilarii, in examene specifice. Aceasta metoda are o problema.
Astfel, in baza teoriei, cei care au calitati in domeniul asimilarii de modele noi
au calitati mai reduse in domeniul constructiei de modele noi. Oricum, scoala nu
stimuleaza si nu rasplateste constructia de modele noi. Problema care apare este
legata de faptul ca nivelul de constiinta depinde si de capacitatea de a construi
modele noi. In acest fel, scoala are tendinta de a promova oameni cu nivel redus
de constiinta.
In plus, tot legat de sistemul de invatamint, teoria arata ca exista oameni
orientati spre cunoastere si oameni orientati spre actiune. Cei orientati spre
actiune sunt total defavorizati de sistemul de invatamint iar cei orientati spre
cunoastere sunt supra-apreciati.
In aceasta ordine de idei, olimpicii nostrii sunt niste victime inocente ale
acestui sistem de invatamint. Daca au noroc, vor primi o slujba bine platita
undeva in occident unde sefii lor, care pot cistiga de sute de ori mai mult decit
ei, nu au fost nici olimpici si de multe ori nici prea buni dupa criteriile
scolii.
Societatea este propulsata inainte de oamenii orientati spre actiune iar scoala
nici nu-si da seama de asta !
Teoria defineste schizofrenia ca incapacitatea de a construi si opera modele cu
bataie lunga. Modelele cu bataie lunga sunt esentiale nu numai in formarea
constiintei dar si in predictia problemelor care ar putea sa apara in viitor.
Metoda schizofrenica este de a rezolva problemele pe masura ce ele apar, pas cu
pas. O varianta "elaborata" de manifestare a schizofreniei se numeste pragmatism.
Modul normal de interactie cu realitatea externa este de a avea modele cu bataie
lunga, asociate realitatii externe. Aceste modele pot prezice aparitia unor
probleme in viitor si astfel aceste posibile probleme pot fi contracarate inainte
ca ele sa ajunga sa se manifeste.
La noi in tara, aceasta metoda este in general respinsa in mod instinctiv de
persoanele implicate. Astfel, intr-o structura schizofrenica, daca o persoana
reuseste sa rezolve o problema inainte ca problema sa ajunga sa se manifeste, acea
persoana nu va putea sa se laude prea tare cu acest lucru. Unii pot sa spuna ca
daca ceva nu s-a intimplat inseamna ca, probabil, nici nu a existat o problema.
Acest mod de rationament este pur schizofrenic (cu bataie scurta). Societatea
romaneasca nu apreciaza decit pe cei care obtin rezultate explicite concrete. Asta
inseamna ca oamenii asteapta sa apara o problema (sa se produca deja raul, de
exemplu) si atunci, prin rezolvarea ei, obtin rezultate si laude.
In societatea romaneasca acest mod de abordare a problemelor este inacceptabil de
raspindit si de aici performantele economice (si nu numai) proaste obtinute de
tara noastra. Societatile avansate sunt avansate tocmai pentru ca nu accepta nici
metoda schizofrenica si nici modul schizofrenic de apreciere al oamenilor.
Asa cum am aratat si in introducere, cartea poate avea succes in primul rind la
tinerii sub 20 de ani care au, cel putin in plan tehnic, capacitatea de a intelege
acesta carte. Mi-ar place daca aceasta carte ar putea contribui la scoaterea tarii
noastre din situatia scandaloasa de subdezvoltare in toate planurile, fata de alte
tari din Europa.