Avind definite schizofrenia si paranoia, vor fi descrise doua teste pentru a
detecta aceste boli. T1 si T2 detecteaza schizofrenia iar T2 paranoia.
T1. In fata unei realitati complexe, o persoana normala trebuie sa-si dea seama
daca are sau nu destule informatii pentru a construi un model adecvat. Din teoria
generala se stie ca, in fata unei realitati externe noi, creierul construieste
modele armonice/logice, bazate pe informatia disponibila. Aici este problema: noi
nu stim de la inceput cite elemente se afla in realitatea externa. Modelele se fac
cu ceea ce este disponibil. Am putea deci, sa nu ne dam seama ca nu avem destula
informatie pentru a construi un model nou (vezi teoria generala: deficiente de
proiectare ale creierului). Testul vrea sa verifice daca avem capacitatea de a
compensa aceasta deficienta de proiectare.
Sa dam un exemplu: Informatia primara este ca "un automobil s-a ciocnit de un
zid".
Daca persoana face mai multe modele, a trecut testul. Aceste modele ar putea fi,
in exemplul dat:
- accident pe sosea
- test
- film artistic
- joc pe calculator
- desen animat
Aici este doar o exemplificare. Intr-o situatie concreta, o persoana ar trebui nu
numai sa construiasca mai multe modele dar sa le si dezvolte progresiv, in
paralel, pe masura ce noi date se adauga la informatiile deja date.
Dupa o oarecare acumulare de informatii noi, s-ar putea ca persoana sa se
stabilizeze la un singur model. Dar, daca nu are destule informatii si nu-si da
seama de asta, acesta este un semnal ca poate exista o problema. Testul este in
general trecut cu bine daca persoana isi mentine flexibilitatea chiar dupa ce,
aparent, exista suficienta informatie pentru a se stabiliza la un model. Existenta
flexibilitatii este inteleasa ca o garantie ca acea persoana are capacitatea de a
construi modele cu bataie lunga. De asemenea nu are un OMPSM.
Exista un joc care particularizeaza acest test. Se construieste un model. Cel care
este testat trebuie sa ghiceasca modelul. Pentru asta el trebuie sa intrebe iar
raspunsurile pot fi numai de tip Da/Nu.
T2: Test de detectare a paranoiei
Persoana accepta o schimbare intr-un model stabilizat, daca realitatea externa
impune asta. Intr-o situatie practica, o persoana interactioneaza cu realitatea
externa si construieste un model care da predictii bune asupra realitatii externe.
La un moment dat, un element din realitatea externa este schimbat. Daca persoana
detecteaza schimbarea si corecteaza modelul (precum si modelele cu care se leaga),
asta este o indicatie buna de normalitate. Pentru o persoana banuita de paranoie,
evident ca se foloseste modelul banuit a fi OMPSM.
Aici este de accentuat ca paranoicii pot distorsiona oricit de mult realitatea
externa pentru a fi compatibila cu OMPSM-ul lor. In consecinta, testul urmareste
sa vada daca persoana suspecta de paranoie va modifica modelul suspect de a fi
OMPSM.
Testele, asa cum au fost exemplificate, pentru a fi practice, trebuie sa mai ia in
considerare o deficienta de proiectare a creierului, descrisa de teoria generala.
Este vorba de faptul ca orice model imagine are o problema fundamentala: pe un
model imagine nu se poate stabili importanta pe care o are un element sau o
relatie. Modelul imagine ramine armonic pentru o infinitate de importante date
elementelor/relatiilor. Datorita acestei probleme, paranoicii nu-si dau seama de
boala lor.
Testul T2 poate detecta paranoia in mod indirect, prin faptul ca un paranoic nu
poate sa modifice OMPSM-ul. Testul direct de detectare a paranoiei ar trebui sa se
bazeze pe faptul ca un model simbolic nu are deficienta fundamentala a modelelor
imagine. In consecinta, daca anumite realitati externe se pot modela atit pe model
imagine cit si pe model simbolic, cele doua abordari ar trebui sa faca aceleasi
predictii. Daca exista o diferenta, modelul gresit este modelul imagine. Gresala
este asociata cu atribuirea gresita a importantei unor elemente sau relatii pe
modelul imagine.
In afara de aceste boli psihice considerate clasice, asa cum se arata in teoria
generala, exista multe alte boli date de probleme dinamice/tranzitorii ale
creierului sau de existenta modelelor underground.
Bolile date de probleme dinamice/tranzitorii se refera la pierderea stabilitatii
creierului in anumite momente de timp sau in conditii speciale.
Modelele XZM (ilegale, vezi teoria generala) ar putea explica de asemenea o serie
de probleme. In teoria generala este abordata si aceasta problema.
Vom mai face aici o observatie: teoria este aplicata aici cu predilectie la
persoanele normale. Cazurile patologice nu sunt luate, in general, in
consideratie, la acest stadiu. Este de altfel absurd sa studiem cazuri patologice
in lipsa unor modele bune asociate oamenilor normali.