Vom face acum un rezumat al tuturor facilitatilor functionale ale creierului. Ne
vom referi numai la creierul uman desi, cu exceptia facilitatii de a construi
modele simbolice, aceste facilitati sunt identice cu cele de la animale.
BF1: Crearea de modele imagine asociate sau nu cu o realitate externa data.
BF2: Actualizarea/reactualizarea modelelor M prin continua comparatie intre IR si
propriile predictii.
BF3: Actualizarea/reactualizarea modelelor de tip ZM in baza informatiilor culese
de la modelele de tip M si de la alte modele ZM.
BF4: Simularea continua a posibilei evolutii a unui model. Un model evolueaza prin
forte proprii, indiferent daca modelul este sau nu conectat la realitatea externa.
De fapt, BF4 spune ca orice model are tendinta de a deveni stabil dupa orice
interactie cu realitatea externa. Functionarea independenta si continua a unui
model este sustinuta si de faptul ca noi putem sa avem idei asociate cu modele
care aparent au fost uitate. Totusi, din cauza capacitatii limitate de actiune a
oricarui creier, nu se poate preciza cite alte modele pot sa evolueze in
background intr-un creier dat.
BF5. Un ZM poate sa activeze in mod repetat si succesiv mai multe modele ZAM,
continute in el sub forma de elemente, corespunzind la mai multe activitati
simultan. Teoria spune ca poate exista un singur model de tip ZAM care controleaza
direct actiunea asupra realitatii externe. Facilitatea de a face mai multe
activitati in acelasi timp este posibila dar foarte dificila si cu riscuri mari de
gresala. Motivul principal este ca inainte de activarea efectiva, un model ZAM
trebuie initializat cu datele specifice noii realitati externe. Un ZM poate sa
furnizeze aceasta informatie bazata pe predictie. Alta posibilitate este ca un
model ZAM sa fie activat fara initializare. In aceasta situatie modelul, in
legatura cu modele ZM, urmeaza sa-si gaseasca singur conditiile de start. Creierul
foloseste ambele facilitati.
Procesul de activare a unui model este complicat si asta creste riscul de erori la
comutarea repetata intre mai multe modele. Asta se constata experimental. Riscul
de erori este foarte mare daca cel putin unul dintre modele este model simbolic.
Modelele simbolice se re-initializeaza foarte greu.
BF6: Tendinta oricarui model de a redeveni armonic sau logic dupa orice interactie
cu IR. Asta inseamna ca orice rezultat obtinut prin simulare pe model trebuie sa
reconfirme modelul. Daca apare o dizarmonie sau contradictie logica, modelul se
modifica singur si procesul continua. Aceasta este o facilitate automata si
permanenta de hardware.
Tot aici trebuie precizat ca un model stabil este deja integrat in structura de
modele. Asta inseamna pe de o parte ca modelul este sustinut de intreaga structura
de modele dar, pe de alta parte, sansa de a mai modifica modelul este tot mai
redusa. Asta poate fi considerata ca o deficienta de proiectare a creierului.
BF7: la BL6 am vazut ca un model stabil se afla' deja integrat in structura de
modele. Totusi, procesul acesta de integrare nu este simplu. Creierul este o
structura de prelucrare a informatiei neinchipuit de complexa. A armoniza un model
cu o intreaga structura de modele nu se poate face rapid. Acest proces inseamna
de a verifica, prin simulare, ca modelul nou inclus (sau pe cale sa fie inclus)
este armonic in raport cu foarte multe modele ale creierului. Supozitia teoriei
este ca aceasta integrare se face in principal in timpul somnului. Teoria prezice
deci (si se confirma si experimental) ca in fata unei probleme fara solutie, o
noapte de somn va ajuta la rezolvarea ei deoarece in procesul automat de
armonizare se pot obtine informatii si idei noi.
BF8: Facilitatea oricarui model de a avea acces la orice model al creierului.
Aceasta este o facilitate care este impusa de observatia directa. Totusi, termenul
de MZM a fost introdus ca fiind o structura de modele care se folosesc de obicei
impreuna si care controleaza o sectiune importanta a activitatii unui creier. De
exemplu, MZM-serviciu, MZM-viata de familie dar si orice alte domenii mai putin
complexe cum ar deprinderile si abilitatile profesionale de orice fel. De aici
supozitia ca unele modele pot avea acces mai usor la modelele care se afla in
acelasi MZM si mai greu daca se afla in locuri neprecizate dinainte. Faptul ca,
uneori, avem nevoie de "timp de gindire" poate sustine aceasta supozitie. O
structura informationala in care un model ar avea acces egal la oricare alt model,
nu ar fi o structura optimizata.
BF9: Orice model al creierului poate sa creeze si sa dezvolte orice element ca un
model. Noul model poate la rindul lui sa-si dezvolte oricare element ca un model.
Aceasta structura poate avea orice "adincime". Aici pot fi doar limitari
tehnologice.