O facilitate functionala fundamentala a creierului este ca orice model poate sa-si
dezvolte oricare element ca model. De asemenea, orice model poate avea acces sau
chiar poate sa integreze orice element al oricarui alt model, pentru a-si atinge
obiectivele. Este absolut socant sa vezi ca, in materie de facilitati functionale,
in cadrul unei structuri date de modele, creierul nu pare a avea aproape nici o
restrictie de acces si asociatie.
Tot observatiile directe ne arata' ca exista' modele la care accesul se face mai
usor decit la alte modele. De aici, concluzia ca, in implementarea tehnologica,
unele modele sunt grupate si de aici si o comunicatie mai usoara intre unele
dintre ele.
Sa mai vedem un detaliu general. Am aratat ca orice model, nu numai PSM-ul, poate
sa-si dezvolte orice element al sau sub forma de model. Totusi, chiar daca un
element al unui model este deja dezvoltat ca model, el continua sa fie tratat ca
element. Intrucit aceasta este o facilitate generala foarte importanta, ea va fi
descrisa aici in detaliu.
Astfel, daca un model contine un element, acest element este caracterizat de niste
proprietati. Aceste proprietati intervin in integrarea elementului in model.
Problemele care apar pot fi de tipul: "de ce acel element are acele proprietati?"
sau "cum ar putea sa fie schimbate acele proprietati?". Pentru a sti asta, este
nevoie ca acel element sa fie studiat in amanuntime. Pentru aceasta, modelul poate
sa-si dezvolte acel element ca model.
Cind o entitate este tratata ca element, atunci acel element are niste
proprietati. Cind aceasi entitate este tratata ca model, atunci ceea ce aparea ca
fiind proprietati sunt acum adevaruri generate de acel model. Deci, in functie de
locul de unde privim, referindu-ne la aceasi entitate, vom vorbi de elemente cu
anumite proprietati sau de modele cu o colectie de adevaruri.
Am vorbit deja de modele cu bataie scurta si modele cu bataie lunga. Vom vedea
definitiile lor.
Modelele cu bataie lunga sunt modelele la care elementele sunt deja dezvoltate
ca modele. Un astfel de model poate sa activeze si sa dezactiveze oricare model al
sa'u (continut sub forma de element). In acest fel avem, in prima aproximatie,
urmatoarele definitii:
1. un model cu bataie lunga isi atinge obiectivele prin activarea si dezactivarea
unora din modelele pe care le contine.
2. Un model cu bataie scurta isi atinge obiectivele prin activare directa.
Exemplu: Pentru a aprinde lumina intr-o camera, un model general de tip ZM va
construi un model ZAM (de actiune). Acest ZAM va simula un numar de moduri de
rezolvare a problemei, folosind sau construind modelele AZM. Prin simularea
actiunii, ZAM-ul va gasi solutia optima. Atunci va activa/controla unul sau mai
multe AZM-uri, care vor actiona efectiv intrerupatorul. Actiunea se termina cind
ZM-ul activ ii transmite informatia ca obiectivul a fost atins. In acel moment o
sectiune din ZM va fi aproximativ identica cu ZAM-ul. Aceasta s-a realizat printr-
un model cu bataie scurta.
Exemplu: Pentru a calatori dintr-un loc in altul trebuie construit un model cu
bataie lunga ZAM. Acesta va construi, secvential, o colectie de alte modele ZAM
care, la rindul lor, pot construi alte modele ZAM si asa mai departe. Fiecare ZAM
va activa o colectie de AZM-uri, cu bataie scurta (chiar de ordinul milioanelor
sau mai mult) pentru a-si atinge obiectivele. Fiecare nou ZAM va fi dezactivat de
ZAM-ul superior pe masura ce si-a atins obiectivul. Asa actioneaza modelele cu
bataie lunga.
Exemplu: intram intr-o camera si actionam intrerupatorul de lumina. Lumina se
aprinde. Un model local de tip ZM obtine aceasta informatie. Totusi, pe un model
ZM cu bataie lunga (care contine ZM-ul local ca element) am putea sa intelegem, de
exemplu, ca cineva a reparat lumina care a fost stricata. Modelul ZM-local
transmite doar informatii actuale. Semnificatia lor poate fi data doar de modele
ZM care includ ZM-ul local ca element. Si aici se poate vedea actiunea unui model
cu bataie lunga.
Vom mai aduce o precizare importanta, legata de modelele cu bataie lunga. Am spus
ca elementele acestor modele sunt deja dezvoltate ca modele. Aceste modele isi
pot de asemenea dezvolta elementele ca modele. Aceasta "adincime" nu are decit
limite tehnologice. In acest fel, majoritatea absoluta a modelelor sunt de fapt
modele cu bataie lunga. Din aceasta cauza termenii de "model cu bataie scurta" si
"lunga" trebuie intelesi doar in mod relativ, in functie de modelele ZM si ZAM
principale. Definitiile date mai sus respecta aceaste conditii.
Vom da in continuare o lista cu principalele tipuri de modele ale unui creier dat.
Modelele de tip ZAM sunt modele care se construiesc atit pentru nevoi imediate
cit si pentru ordonarea cu bataie lunga a activitatii unei persoane. Ele incep, de
exemplu, cu modele simple (a bea apa dintr-o cana) si se termina cu urmarirea unui
singur obiectiv timp de o viata. Ele sunt, in general, invariante sau cu
schimbari lente, conjuncturale sau de alta natura. Ele pot fi modele extrem de
conceptualizate, pina la a fi doar o colectie de principii generale de viata sau
modele complexe, specifice unui sigur tip de activitate sau orientate spre un
singur obiectiv concret.
Un model de tip ZAM poate construi, la rindul lui, un numar oricit de mare de
modele de tip ZAM, sub forma de elemente, pe care sa le activeze in functie de
evolutia realitatii si in functie de alti factori. Modelele secundare de tip ZAM
pot sa construiasca, la rindul lor, oricite alte modele de tip ZAM, sub forma de
elemente ale lor. Aceasta facilitate, asa cum am aratat deja, este o facilitate
generala a oricarui creier. Modelele de tip ZAM pot fi modificate, in principiu,
de modele de tip ZM, in functie de informatiile primite de la alte modele M si ZM.
Modelele de tip AZM sunt modele de actiune directa. Desi creierul are o colectie
de modele AZM de tip concept, fiecare activare a unui astfel de model se face dupa
ce a fost particularizat prin simulare, functie de informatiile date de intrega
structura de modele ale creierului. Astfel, atunci cind mergem, fiecare pas este
facut numai dupa ce un model concept de tip ZAM a facut mai multe simulari ale
acelui pas, folosind modele AZM si a ales varianta optima. Dupa ce varianta optima
a fost aleasa, modelul ZAM particularizat va deveni activ in controlarea acelui
pas. Acest principiu general este folosit de creier la absolut orice activitate
care presupune actiunea asupra realitatii externe. Fara a simula pe model o
actiune, actiunea nu se poate face din principiu.
Singurele exceptii sunt legate de activarea PSM-ului. Gesturile "reflex", de
exemplu, sunt efectuate de modele specializate care se activeaza direct, fara
initializare si fara simulare prealabila a actiunii. Motivul este dat de cerinta
ca actiunea lor sa fie foarte rapida, cu riscul de a nu fi actiunea optima.
Modelele de tip activ (modele ZM normale)
Aceste modele sunt cele care s-au construit prin interactie directa cu realitatea
externa (complexul M-YM-ZM). Ele vor fi folosite ori de cite ori apare o situatie
similara cu cea care le-a generat. Ele genereaza cunoasterea si constiinta.
Vom reaminti aici ca, in fata unei realitati externe noi, se va activa acel model
care face cele mai bune predictii asupra evolutiei acelei realitati externe. In
orice moment al vietii unei fiinte, va exista un ZM local si cel putin un ZM care
include modelul ZM local, ca element. Un model ZM-local da informatii asupra
realitatii externe "care se vede". In spatele lui se afla unul sau mai multe
modele ZM care pot sa "vada" mai departe, prin interpretarea datelor furnizate de
modelul ZM, in functie de datele oricarui alt model al creierului.
Modelele principale cu bataie lunga ale unui animal sau a unei persoane se numesc
MZM-uri (Main ZM). Un MZM contine un mare numar de modele, de tip ZM, YM, AZM si
ZAM, care controleaza o sectiune importanta din interactia unei fiinte cu
realitatea externa.
Exemplu: MZM-viata de famile, MZM-profesie, MZM-hobby.
Aceste MZM-uri nu sunt modele propriuzise. Ele trebuie intelese ca niste
structuri conventionale, aparute ca urmare a optimizarii activitatii intr-un
anumit domeniu dat, la implementarea tehnologica a creierului. Astfel, la un tip
de activitate specifica vor exista un numar de modele care vor fi folosite foarte
frecvent. Accesul la ele va fi mai usor decit la un model care este folosit rar.
Structura de modele va avea astfel anumite optimizari tehnologice, pentru
activitati frecvente. Toate modelele care se folosesc frecvent pe un tip de
activitate se afla inglobate intr-o structura mai mult sau mai putin conventionala
numita MZM. Accentuam ca aceste MZM-uri sunt structuri conventionale, date de
anumite particularitati tehnologice si nu sunt modele propriuzise.
Modelele Poveste (Story-type models)
Acestea sunt modele de tip ZM de tranzitie, create atunci cind modelele de tip M
furnizeaza informatii prea disparate pentru a putea fi incluse intr-un model
normal (modelele ZM-locale ar trebui schimbate extrem de des, de exemplu). Ele
contin lanturi lungi de elemente legate intre ele in ordinea in care au fost
inregistrate. Acesta este totusi un mod de stocare neeconomic.
Se precizeaza, pentru comparatie, ca un model normal poate sa genereze o imensa
cantitate de informatie, prin simulare pe model. Toate aceaste informatii,
generate de un model normal, nu se afla memorate intr-un mod explicit in model.
Modelele poveste sunt cele care memoreaza informatia in mod explicit deci
neeconomic.
Observatie: unele persoane care au citit aceasta carte au fost deranjate de
frecventele repetari ale unor afirmatii. Aceste persoane sunt deranjate deoarece
construiesc modele poveste. La repetarea unei informatii, aceste persoane "sar"
inapoi la locul unde informatia a mai fost intilnita si acest lucru ii face sa
piarda sirul expunerii (modelul poveste se fragmenteaza). Din contra, daca
persoana a construit un model normal, la repetare se reconfirma si se
imbunatateste modelul aflat in constructie si deci repetarile sunt binevenite.
Modelele Poveste pot fi folosite pentru a alimenta cu informatie modelele normale,
pentru imbunatatirea lor ulterioara.
Oricare din elementele acestui tip de model poate fi dezvoltat ulterior ca model
cu bataie lunga sau informatia din ele poate fi folosita pentru perfectionarea
altor modele.
Desi reflectarea realitatii externe prin modele poveste este extrem de raspindita,
la toate nivelele de evolutie a creierelor, teoria considera ca acesta este un mod
ineficient si in general primitiv de folosire a creierului. Motivul principal este
ca modelele poveste introduc restrictii din cauza legaturilor dintre modele si
care legaturi nu au fost determinate pe cai normale. Caile normale sunt cele in
care un model nou este integrat in mod armonic/logic in structura de modele
existente.
Din nefericire, in zilele noastre, aceste modele sunt folosite pe o scara
inadmisibil de mare ca efect al incapacitatii creierului de a face fata avalansei
de informatii asociate cu dezvoltarea sociala actuala dar si din cauza
deficientelor grave din sistemul de invatamint. Astfel, daca invatamintul s-ar axa
pe modele normale ar scadea foarte mult informatia explicita care ar trebui
memorata. Fiind orientat spre modele poveste, cantitatea de informatie creste
exagerat de mult si astfel se depasesc unele limite tehnologice ale functionarii
creierului.
Exemplu: un sofer de taxi trebuie sa cunoasca toate strazile unui oras. Modul
eficient de rezolvare a problemei navigatiei intr-un oras este de a avea in cap
intreaga harta a orasului (model imagine normal). Pe aceasta harta se pot simula
diverse cai de atingere a unui obiectiv dat, chiar daca apar probleme sau
modificari. Totusi, navigatia dupa harta (model imagine normal) presupune
existenta si operarea unui model imens. Invatarea traseelor (modele poveste) da
rezultate imediate dar poate produce mari dificultati daca apar modificari si alte
pertubatii in realitatea externa. In plus, a invata trasee este usor la inceput
dar pe masura ce creste numarul de trasee, cantitatea de informatie care trebuie
memorata creste extrem de mult. Prin invatarea modelului normal este rezolvata
orice problema de navigatie si deci, indiferent de cite noi trasee se cer,
cantitatea de informatie aditionala este neglijabila.
In practica se folosesc ambele metode. Acest tip de abordare, desi a fost
exemplificat pe o situatie particulara, se poate intilni in absolut toate
domeniile de activitate umana.
Modelele poveste dezvoltate ca modele cu bataie lunga pot favoriza paranoia indusa
din cauza favorizarii pe criterii arbitrare a anumitor relatii intre elemente si
din cauza dificultatilor de control. De acest pericol nu sunt ferite nici
cursurile universitare, atunci cind ele nu sunt generate de un model simbolic
declarat de la inceput.
Modelele poveste sunt integrate in structura normala de modele si deci pot fi
controlate de ea.
Modelele de ecranare
Asa cum am mai aratat, orice model poate sa evolueze singur, folosind informatiile
din realitatea externa sau de la alte modele, pentru a-si cistiga stabilitatea
(armonia sau logica). Odata ce un model are o problema, el va continua sa fie
activ pina la rezolvarea problemei (adica pina isi va regasi stabilitatea).
Exista' insa probleme fara solutie. Modelul va continua sa caute o solutie, la
nesfirsit, punind astfel in pericol stabilitatea sistemului de modele.
Principala problema fara solutie este problema mortii. Aceste tipuri de modele
sunt specifice numai oamenilor, care au modele suficient de puternice care sa
prezica moartea, mai repede sau mai tirziu, a oricarei persoane.
Aici insa apare o problema. PSM-ul are, prin proiectare, sarcina de a asigura
supravietuirea vesnica, neconditionata a acelei persoane. Predictia unor modele
este ca moartea este inevitabila. Aceasta problema este extrem de periculoasa
pentru stabilitatea creierului din cauza ca, activind permanent PSM-ul, pot sa
apara bucle infinite de cautare a unei solutii care nu exista.
"Solutia" gasita de oameni, inca din cele mai vechi timpuri, este constructia unor
modele de ecranare. Un model de ecranare intercepteaza adevarurile care pot activa
PSM-ul si transmite catre PSM un mesaj mai putin catastrofal (PSM-ul nu se mai
activeaza). De asemenea, modelul de ecranare transmite catre modelul cu probleme,
informatii care il stabilizeaza.
Cel mai cunoscut model de ecranare este religia.
Observatie: pe masura ce oamenii imbatrinesc, predictia mortii este tot mai
precisa si oamenii au tendinta de a fi tot mai religiosi. De asemenea, atunci
cind stresurile de toate felurile se abat asupra indivizilor sau grupurilor
sociale, este posibla crestrea nivelului de religiozitate pentru pastrarea
stabilitatii functiilor creierului.
Un model de ecranare nu se bazeaza pe realitatea externa. Daca s-ar baza pe
realitatea externa, ar fi inclus in modelul care face predictia "negativa".
Modelele de ecranare se pot face in orice situatie in care creierul se poate
destabiliza din cauza unor situatii fara iesire. Aceste modele stabilizeaza (cel
putin temporar) activitatea creierului care, in acest fel, are mai multa energie
pentru rezolvarea problemelor. Totusi, aceste modele sunt extrem de periculoase
pentru integritatea fiintei, daca in timpul unei actiuni asociate lor, nu sunt
dezactivate. Activarea unui model de ecranare, dezactiveaza, cel putin pe
sectiuni, structura normala de protectie a acelei fiinte.
Mentinerea activa a unui model de ecranare un timp prea indelungat poate fi
asociata cu cuvintul "iluzie".
Modelele de ecranare sunt principalele modele care pot sa treaca din zona de
tranzitie normal-PSM in PSM. Daca se intimpla asta, atunci ele devin invariante
(nu mai pot fi modificate oricare ar fi informatia obtinuta din realitatea
externa). Modelul "religie" trece foarte usor din zona normal-PSM in PSM, cu
efecte, uneori, dezastruoase.
Modelele de ecranare sunt partial incluse in structura normala de modele si deci
pot fi, partial, controlate de ea.
Modelele Activabile
Un ZM poate sa prezica intilnirea in viitor a unei situatii pentru care nu exista'
model adecvat. ZM-ul va dori sa controleze situatia pentru care nu are model
adecvat si asta se realizeaza prin constructia unui model activabil (would be
active model WBAM). Acest model se comporta' ca un model de ecranare pina in
ultimul moment dinaintea activarii. Dupa activare, el devine un model normal (de
tip ZM) si poate sa evolueze singur.
Exemplu: teoria defineste "emotia" ca o stare tranzitorie, asociata sau nu cu un
pericol iminent, in fata unei realitati externe noi, pentru care nu exista model
adecvat. Asa cum stim, in fata unei situatii pentru care nu exista model, se
activeaza PSM-ul. Chiar daca situatia pentru care nu exista model nu este asociata
cu un pericol iminent direct la adresa persoanei, PSM-ul preia controlul. In acel
moment dispare sau se atenueaza constiinta. PSM-ul creaza apoi un model adecvat
acelei situatii. Starea tranzitorie cit PSM-ul controleaza o situatie considerata
nepericuloasa dar fara model adecvat, se numeste "emotie". Un WBAM bine construit
poate bloca, uneori, aparitia emotiilor. Evident, asta se poate intimpla numai
daca situatia aceea a fost prezisa de un model cu bataie lunga.
Modelele activabile se afla integrate in structura normala de modele si sunt
controlate de ea.
Modele ilegale XZM
Toate tipurile de modelele care au fost descrise pina acum se afla integrate in
structura normala de modele sau in PSM. Ele sunt conectate la structura in mod
armonic sau logic astfel ca intreaga structura este armonica si logica.
Exista modele de tip ZM care au pierdut legatura cu aceasta structura normala sau
nu au avut-o niciodata. Ele pot sa apara in multe moduri. Un mod este atunci cind
un model este incomplet si nefolosit de foarte multa vreme.
De exemplu, cineva are un accident de masina. PSM-ul incepe constructia unui model
adecvat acelei situatii. Acea situatie s-ar putea sa nu se mai intilneasca
niciodata.
In legatura cu acest exemplu, este o practica empirica a psihiatrilor sa
stimuleze/forteze o persoana (de obicei copii) care au suferit un traumatism
psihic, sa descrie tot ce s-a intimplat in acea situatie nefericita. Teoria
explica asta prin faptul ca, stimulind/fortind activarea acelui model, modelul va
avea tendinta de a se atasa armonic si/sau logic cu structura normala de modele si
astfel este prevenita aparitia unui model ilegal XZM necontrolabil deci periculos.
Se poate vedea cit de logic si usor poate explica MDT aceasta practica empirica a
psihiatrilor pe baza unei teorii generale (care nu a fost facuta in mod special
nici macar pentru domeniul psihiatriei).
Alta situatie este atunci cind un model este prea mare. Unele componente pot sa
piarda legatura cu restul modelului din motive tehnologice. Problemele tehnologice
generale pot oricind sa rupa orice model in orice mod.
Viata stresanta, traumatizanta si plina de frustrari, mai ales in copilarie, poate
genera de asemenea modele XZM.
Unele modele poveste, din cauza ca integrarea lor in structura de modele nu se
poate face pe cai normale (modelele sunt lanturi lungi de elemente), pot de
asemenea sa devina, pe fragmente, modele XZM.
Aceste modele sunt considerate "ilegale" deoarece structura normala de modele nu
stie de existenta lor. Daca, de exemplu, un astfel de model, transmite o
informatie la ZM-ul activ din acel moment, sursa si justificarea informatiei nu
poate fi stabilita de nici un model al creierului.
Aceste modele actioneaza la fel ca modelele normale. Ele obtin informatie din
realitatea externa dar evolueaza in general haotic, in afara oricarui control.
Unele modele XZM pot fi puse in evidenta, de exemplu, in timpul unor sedinte de
hipnoza.
Modelele XZM sunt localizate atit in zona neocupata de modelele normale cit si in
PSM. Evident ca modelele ilegale din PSM trebuie sa aiba o influenta foarte mare
daca sunt activate accidental.
Fiind scapate controlului ansamblului de modele, ele pot sa contina orice. Nu
exista' nici o garantie ca ceea ce contin ele are vreo legatura cu realitatea
externa.
Pot exista si modele semi-XZM. Asta inseamna ca, din motive tehnologice, accesul
la anumite modele normale se face greu. Mai avem si situatia cind accesul la
anumite modele se poate face numai din cind in cind, in functie de factori
necontrolabili sau numai in combinatie cu anumite modele asociate numai anumitor
realitati externe.
Modelele XZM pot sa explice somnambulismul, dublarea de personalitate (atunci cind
modelele XZM ocupa o portiune foarte importanta din creier), multe actiuni/porniri
ilogice sau bizare ale unor persoane (inclusiv crimele aparent nemotivate), etc.
Ele pot avea o imensa contributie la formarea personalitatii. Modelele XZM pot de
asemenea sa explice multe din fenomenele paranormale.