Teoria considera' creierul ca un produs tehnologic. Astfel, teoria considera' ca a
existat un proiectant abstract, care a avut cerinte de proiectare.
In legatura cu acest mod de abordare, ar putea sa existe intrebarea: cine este
acel "proiectant"? Din punctul de vedere al teoriei, acest proiectant abstract
este in exteriorul teoriei si deci nu ne intereseaza. El ar putea fi Dumnezeu sau
Mama Natura sau o civilizatie extraterestra sau oricine/orice altceva. Indiferent
cine este acest "proiectant", teoria va fi aceeasi.
La acest capitol o sa tratam niste posibile deficiente de proiectare, asa cum
rezulta din MDT. Unele deficiente sunt deficiente de principiu altele sunt date
de implementarea tehnologica.
Deficientele de proiectare, asa cum apar in teoria MDT sunt :
XD1: Tendinta de a asocia modele imagine la orice fel de realitate externa
intilnita. Aceasta deficienta este explicabila, data fiind natura "imagine" a
creierului. PSM-ul si toate modelele asociate direct cu partea "mecanica" a
omului, vor continua pentru totdeauna sa fie bazate pe modele imagine. Totusi,
modelele construite de fiecare om in parte sunt suficient de puternice pentru a
contracara aceasta tendinta, considerata ca o frina pentru dezvoltarea omului
modern (vezi cazul Mecanicii Cuantice). Aceasta deficienta este deci corectabila
prin software (educatie).
XD2. Nu exista o protectie de hardware pentru a preveni saltul necontrolat dintr-
un model in altul. Stabilitatea intr-un model este un parametru de calitate al
unui creier.
Aici este de precizat un lucru: o persoana care are modele cu bataie lunga, va
putea sa se stabilizeze singura in aceste modele. Totusi, chiar daca aceste
modele cu bataie lunga pot crea o baza de stabilitate, asta nu inseamna ca acea
persoana va fi efectiv stabilizata de aceste modele. Deficienta nu se refera la
existenta sau nu a unor modele cu bataie lunga, ci la capacitatea, data de
implementarea hardware, de a nu sari necontrolat dintr-un model in altul in fata
unei realitati externe complexe. Lipsa de stabilitate intr-un model poate duce la
schizofrenie deoarece ea favorizeaza constructia de modele cu bataie prea scurta.
Urmarirea comportamentului animalelor arata ca stabilizarea intr-un model se
intimpla extrem de rar. De exemplu, un ciine de paza ar trebui sa pazeasca
perimetrul care trebuie aparat, indiferent de actiunile strainilor. Totusi, cei
mai multi ciini sar din modelul de paza in modelul prioritar de hrana daca va
primi hrana de la posibilii intrusi. Delfinii, in schimb, au o foarte buna
stabilitate in model si de acea noi ii percepem ca fiind cele mai inteligente
animale.
La oameni, lipsa de stabilitate in model este un defect major pentru integrarea in
societate. Un om fara stabilitate in model este un om pe care nu te poti baza.
XD3: Aceasta deficienta este o deficienta de principiu. Ea va fi introdusa la
inceput prin descriere. Astfel, creierul interactioneaza cu realitatea externa si
descopera, de exemplu, 3 elemente. Se va construi un model armonic cu aceste trei
elemente. Daca realitatea externa contine de fapt 4 elemente, elementul lipsa nu
poate fi detectat direct. Dupa citeva predictii gresite ale modelului cu 3
elemente, creierul va incerca sa corecteze modelul. Asta se poate face prin
atribuirea altor importantze elementelor sau relatiilor. Daca acest tip de
corectie reuseste, modelul "gresit" va continua sa aiba 3 elemente. Daca prin nici
o modificare a importantzei elementelor/relatiilor nu se obtin predictii corecte
atunci sa va pune problema constructiei unui nou model. Totusi, chiar daca un
model face predictii gresite, din analiza greselilor nu rezulta' direct care este
de fapt problema. Un model imagine se corecteaza in general prin multe metode, asa
cum am aratat, in fiecare caz modelul continuind sa fie armonic.
Putem sa definim deficienta de proiectare XD3A ca fiind incapacitatea de a
anticipa posibila omitere a unor elemente sau relatii, dintr-un model. Asta
trebuie inteles astfel: nu avem nici o garantie ca am descoperit toate elementele
si relatiile asociate unei sectiuni a realitatii externe dar suntem constienti ca
s-ar putea sa nu fi descoperit tot. In consecinta, o persoana care contracareaza
aceasta deficienta de proiectare va trata orice model cu precautie.
Daca realitatea externa are, in alt exemplu, 100 de elemente, modelul ar putea
face foarte des predictii foarte bune asociate realitatii externe. Dar daca
realitatea externa se schimba de la 100 la 101 elemente, corectarea modelului ar
putea fi o imposibilitate tehnica pentru creier. Corectarea modelului inseamna
abandonarea totala a modelului cu 100 elemente si constructia de la zero a noului
model cu 101 elemente. Aceasta sarcina poate fi atit de dificila incit sa
depaseasca capacitatea tehnica de reactualizare a creierului. In aceasta situatie
oamenii care nu pot corecta modelul, vor continua sa-l foloseasca pe cel vechi
prin distorsionarea perceptiei realitatii externe si/sau prin reflectarea
fragmentata a acelei realitati externe. Vom nota aceasa deficienta cu XD3B si o
vom defini ca fiind incapacitatea de a corecta deficienta XD3A dupa ce am
descoperit un element sau relatie neinclusa intr-un model stabilizat.
Deficientele de tip XD3 se manifesta permanent in toate actiunile noastre. Nu
exista nici o referinta de a sti daca fiecare entitate a realitatii externe este
asociata cu un element al modelului. Pentru noi realitatea externa exista numai in
masura in care este reflectata de un model. Daca un model face predictii uneori
gresite, din analiza erorilor nu rezulta direct care este problema. A spune despre
un model ca reflecta corect realitatea externa asociata inseamna sa ne referim
numai la verificarile deja facute. Garantie de corectitudine nu exista'. In
aceasta situatie, efectele negative ale lui XD3 se manifesta extrem de frecvent la
orice persoana perfect normala. Din aceasta cauza XD3, desi este o deficienta
majora, nu este tratata in MDT ca o boala psihica.
XD3 se manifesta foarte puternic la schizofrenici, inclusiv la cei nepatologici
(vezi aplicatiile). XD3 se mai manifesta in orice situatie in care persoana nu
este intr-o stare fizica si psihica buna, de exemplu atunci cind apare oboseala
sau suprasolicitarea creierului, desi, evident, acestea sunt doar stari temporare.
Multe accidente, inclusiv cele catastrofale si inclusiv cele facute de oameni
extrem de bine pregatiti, se pot explica prin XD3. Deficienta poate fi tinuta sub
control de persoanele care reusesc sa-si dea seama de posibilitatea aparitiei
acestei deficiente.
De exemplu, daca suntem obositi atunci trebuie sa ne oprim de la a face operatii
riscante deoarece riscul de aparitie a XD3 este foarte mare.
XD4: Aceasta deficienta este o deficienta de principiu a modelelor imagine. Ea nu
exista la modelele simbolice.
Modelele imagine nu au nici o posibilitate de a gasi importantza corecta a
fiecarui element sau relatie. Modelul poate fi armonic pentru o infinitate de
importantze atribuite elementelor si relatiilor. Chiar mai mult, pentru o mare
varietate in importantza atribuita elementelor sau relatiilor, modelul poate sa
faca predictii acceptabile.
Una din consecintele negative "usoare" ale acestei deficiente este ca, in fata
aceleiasi realitati externe, fiecare persoana construieste propriul sau model
imagine, care sa descrie aceeasi realitate externa. Vom vedea in alta parte ca
aceasta deficienta, dusa la extrem, este implicata in boala psihica numita
"paranoie".
Modelele simbolice nu au aceasta deficienta. Odata ce un model simbolic este
matematizat, legea de propagare a erorilor va atribui importantza corecta fiecarui
element sau relatie.
Am folosit mai sus termenul "corect" asociat modelelor imagine. In acest context,
importantza atribuita elementelor si relatiilor unui model imagine este "corecta"
daca predictiile sunt identice cu cele ale unui model simbolic care descrie
aceasi realitate externa.
XD5: Incapacitatea tehnica a creierului de a face restructurari masive in
structura de modele, atunci cind un model important normal nu mai are asociata lui
nici o realitate externa (exemplu, o persoana importanta dispare din viata
subiectului). Aceasta deficienta este strins legata de implementarea hardware.
Aceasta implementare nu permite stergerea unui model prin nici o actiune (de hard
sau de soft) a structurii de modele, cu toate implicatiile majore ale acestui
fapt.