Aceasta teorie este un model simbolic. Un model simbolic contine un numar foarte
limitat de termeni fundamentali pentru care se accepta' definitii descriptive. O
definitie descriptiva este, in general, imprecisa. Motivul principal este ca ea
foloseste cuvinte care la rindul lor ar trebui definite. Cuvintele care se
folosesc in definirea cuvintelor folosite in definitia principala ar trebui la
rindul lor sa fie definite. Acest proces pare fara sfirsit.
In stiintele exacte se accepta definitii descriptive numai pentru un numar foarte
limitat de termeni, numiti termeni fundamentali.
De exemplu, in modelul simbolic numit "Mecanica lui Newton", termenii fundamentali
sunt masa, spatiul si timpul. Nici unul din acesti termeni nu are definitie
normala (generata de modelul simbolic). Ei se introduc prin descriere.
Odata ce termenii fundamentali au fost introdusi prin descriere, absolut toti
ceilalti termeni trebuie sa aiba definitii normale, generate de model, prin
operatii logico-matematice cu termenii deja definiti. Aceasta este metoda folosita
in orice stiinta exacta si aceasta este deci metoda folosita si in constructia
teoriei MDT asupra functiilor de baza ale creierului.
Vom vedea in continuare definitiile termenilor folositi de teoria MDT.
Model: acesta este un termen folosit pe scara foarte larga in stiinta si
tehnologie. Teoria accepta' definitia din aceste domenii.
Prin model se intelege o colectie de elemente si de relatii intre elemente.
Elementele pot fi de orice fel (obiecte fizice, reprezentarile lor sub forma de
desene sau simboluri matematice de orice fel, orice fel de reprezentari
informationale, etc.). Elementele au o serie de proprietati care trebuie
specificate intr-o forma implicita sau explicita. Intre elemente exista' citeva
relatii fundamentale care trebuie de asemenea sa fie date.
Un model imagine (sau model analogic) contine un numar nespecificat de elemente si
o colectie nespecificata de relatii intre elemente. Un model imagine (analogic)
poate fi doar "dat", ca un intreg, fara a putea explicita elementele si relatiile
intre elemente decit intr-un mod foarte aproximativ.
Exemple de modele imagine: hartile, machetele de orice fel, un asamblu de machete
combinate cu orice alte elemente materiale (apa, aer etc.), precum si orice
reprezentare de acest fel, in orice forma informationala.
Un model simbolic foloseste ca elemente litere, cifre sau cuvinte. Relatiile intre
elemente sunt de natura logico-matematica.
Cel mai important model simbolic este limba de comunicatie generala (General
Communication Language, GCL). Elementele sunt, in principal, substantivele iar
relatiile intre elemente sunt, in general, verbele.
Observatie: GCL nu este un model propriuzis. GCL inseamna elemente (in principal
substantivele) si relatii intre elemente (in principal verbele). Cu GCL se pot
construi modele simbolice cu ajutorul acestor elemente si relatii. Astfel, orice
propozitie este un model simbolic. Totusi, pentru a nu complica expunerea, peste
tot in aceasta teorie, GCL este considerat, prin extensie, ca fiind model
simbolic.
Odata ce un model este dat, pe el se pot face simulari de evolutie. Pentru
aceasta, in model se face o modificare. In urma acestei modificari, intreg modelul
va suferi o serie de modificari, din cauza ca toate elementele sunt legate intre
ele. Acest proces se numeste simulare pe model.
Orice informatie, implicita sau explicita, obtinuta prin simulare pe model, se
numeste adevar. Orice adevar trebuie deci sa fie asociat cu modelul care l-a
generat. Aceasta este definitia termenului "adevar" in aceasta teorie.
Totalitatea adevarurilor care sunt sau ar putea fi generate, in mod implicit sau
explicit, de un model dat, prin simulare pe model, se numeste "realitatea"
asociata acelui model. Aceasta este definitia termenului "realitate" in aceasta
teorie. Si aici se vede ca inainte de a prezenta realitatea trebuie sa declaram
modelul.
Am folosit aici termenul "informatie". El nu are definitie normala, fiind un
termen fundamental. Teoria accepta' definitia descriptiva din GCL si din stiintele
exacte.
Observatie: in legatura cu termenul "informatie", ceva este declarat ca fiind
"informatie" numai dupa ce acel "ceva" este prelucrat, cumva, de un dispozitiv de
prelevare si prelucrare a informatiei. Totusi, pina la clarificarea acestei
probleme, exterioara teoriei, vom percepe termenul "informatie" in modul in care o
facem curent, pe baza de intuitie. Oricum, acest termen fundamental nu pune, in
general, probleme.
Se vor mai introduce doi termeni noi: "armonia" si "logica".
Am aratat ca odata ce un model este dat, pe acest model se pot face simulari
pentru a vedea posibilele evolutii ale acestui model. Pentru simulare, se
modifica sau se adauga/elimina un element sau o relatie. Modelul va intra intr-o
stare tranzitorie de instabilitate. Pentru un model imagine (analogic) evolutia
spre stabilitate se bazeaza pe legile armoniei. Un model imagine are tendinta de a
redeveni armonic in urma unei perturbatii.
Daca se face o perturbatie pe un model simbolic, modelul simbolic va redeveni
stabil in baza legilor logicii.
Intrucit unele situatii din realitatea externa se pot modela atit pe model imagine
cit si pe model simbolic, exista', uneori, o corespondenta intre armonie si
logica. Aici avem, intr-o forma implicita, o definitie a logicii si a armoniei ca
fiind metode de a asigura stabilitatea unui model simbolic respectiv imagine.
Notiunea de "definitie implicita" inseamna ca, desi nu stim sa explicitam ce este
logica si armonia, stim sa recunoastem efectul lor intr-o structura de informatii.
Suntem acum in situatia de a prezenta functia fundamentala de hardware a oricarui
creier, folosind termenii deja definiti.
Functia de baza de hardware a oricarui creier, uman sau animal, este de a construi
modele imagine asociate realitatii externe si de a simula posibilele evolutii ale
modelului. Totalitatea informatiilor care sunt sau ar putea fi generate de un
astfel de model, este realitatea asociata acelei realitati externe.
Am folosit aici un termen care nu au fost inca definit: "realitatea externa".
Acest termen inseamna' o "sursa de informatii" care nu este localizata in
structura de modele ale unui creier dat.
Este important de specificat ca "realitatea externa" nu este o sursa de informatii
propriuzisa, dar o tratam ca si cind ar fi o sursa de informatii, exterioara
structurii de modele (vezi mai sus termenul "informatie").
Principala cerinta de proiectare a creierului este de a construi modele ale
realitatii externe si de a face predictii (prin simulare pe model) asupra
evolutiei acelei realitati externe.
Asa cum am spus, realitatea este totalitatea informatiilor care sunt sau ar putea
fi generate de un model asociat realitatii externe. Asta inseamna ca noi reflectam
realitatea externa prin realitatea generata de modelul asociat ei.
Exemplu: in fata aceleasi realitati externe, fiecare om are propria realitate
asociata acestei realitati externe. Oamenii gindesc si actioneaza in baza
realitatii si nu in baza realitatii externe. In ultima instanta, realitatea
externa este o inventie a creierului pentru a-si explica structura sa de modele.