Si oare tot n-ati inteles
Cum nu mi-i lumea draga,
Cand cu nimic nu m-am ales
Din viata mea intreaga.
Cand al meu suflet mistuit
De chin si de parere
A fost un trist, necontenit
Prilej pentru durere.
Cand fu menit ca pe pamant
Dorinta sa-l alunge
Dup-un noroc atat de sfant
Cum nu se poate-ajunge.
E un miraj de necrezut
Pe-un orizon de stepe:
De al lui farmec strabatut
Eu tot nu-l pot pricepe.
El stapaneste amortit
Pustiile uitarii
Ca si o stea din rasarit
Singuratatea marii.
Si-l rog incet, il rog pe veci
Ca sa-mi asculte plansul,
Cand ale apei valuri reci
Calatoresc spre dansul.
Atatea blande rugaminti,
Atatea calde soapte,
Atatea lacrime fierbinti
Varsate zi si noapte,
Le-am indreptat despre apus
Durerea sa-mi alunge,
Dar el se nalta tot mai sus
Ca sa nu-l pot ajunge.
Va fi in veci necunoscut,
Va fi in veci departe...
E steaua negrului trecut:
Iubirea far? de moarte,
Ce margineste-n orizon
Si oce?n si stepe
S-al carei farmec monoton
Te-a-nvins far-a-l pricepe.
Caci a iubi fara sa speri
De-a fi iubit vrodata:
E semnul vecinicei dureri
Ce cerul ti-l arata.
SI OARE TOT N-ATI INTELES...
(varianta)
Si oare tot n-ati inteles
Cum nu mi-i lumea draga,
Cand cu nimic nu m-am ales
Din viata mea intreaga.
Cand al meu cuget mistuit
De-o stranie parere
A fost un lung, necontenit
Prilej pentru durere.
Si a pastrat in fundul sau
Ca in cenusa rece
Taina parerilor de rau
Dupa un vis ce trece.
Ca un luceafar rasarit
Din linistea uitarii
Dand orizon nemarginit
Singuratatii marii,
Nainte de-a luci deplin
Menit ii pare stinsul,
Iar ale apei valuri vin
Calatorind spre dansul.
Si totusi va luci in veci
Aprins de zeul Amor
Si ale sale raze reci
Pe frunte lumina-m-or.
In urma lui un dor nespus
S-alerg o sa m-alunge,
Desi se nalta tot mai sus
Ca sa nu-l pot ajunge.
Va ramanea necunoscut,
Va stapani departe,
Cum stapaneste pe trecut,
Intins, eterna moarte.
Caci stapaneste tot ce-a fost
Si tot ce o sa vie
Si cate nu avura rost
Si nu au fost sa fie.
Cate iubiri fara-nteles,
Cate-ntelepte-asemeni,
Cate cu moartea s-au ales
A fi surori de gemeni.
Cate amoruri se jurau
Sa tie pe toti vecii,
Pe cand de flori se scuturau
Alaturi liliecii
Si-au prefacut pe-acest pamant
A noastre vieti in stepe
Si ne-au patruns de-un farmec sfant
Ce nu-l puteam pricepe.
Dar cine e veti intreba,
Nebuna si infama:
Nici voi sa stiu cararea sa
Si nici chiar cum o cheama.
Ea sufletul mi-au mistuit
C-o stranie parere
Din viata mea, necontenit
Prilej pentru durere.