Ce suflet trist mi-au daruit
Parintii din parinti,
De-au incaput numai in el
Atatea suferinti?
Ce suflet trist si far? de rost
Si din ce lut inert,
Ca dup-atatea amagiri
Mai spera in desert?
Cum nu se simte blestemat
De-a duce-n veci nevoi?
O, valuri ale sfintei mari,
Luati-ma cu voi!