De mult ma lupt catand in vers masura,
Ce plina e ca toamna mierea-n faguri,
Ca s-o astern frumos in lungi siraguri,
Ce fara piedeci trec sunand cezura.
Ce aspru misca panza de la steaguri,
Trezind in suflet patima si ura -
Dar iar cu dulce glas iti imple gura
Atunci cand Amor t?mid trece praguri!
De l-am aflat la noi, a spune n-o pot;
De poti s-auzi in el al undei sopot,
De e al lui cu drept acest preambul -
Aceste toate singur nu le judec...
Dar versul cel mai plin, mai bland si pudic,
Puternic iar - de-o vrea - e pururi iambul.