Cum trece-n lume toata slava
Ca si un vis, ca spuma undei!
Sus, in cetate la Suceava,
Eu zic: Sic transit gloria mundi!
Pe ziduri negre bate luna.
Din vechi icoane numai pete,
Sub mine-aud un glas ce suna,
Un glas adanc, zicand: "Mi-e sete".
Si vad iesind o umbra alba.
Mosneag batran, purtand coroana,
Pe pieptul lui o sfanta salba,
Pe umeri largi o scumpa blana,
Ea mana-ntinde bland: - N-ai grija,
Ce zic nu trece la izvod.
Eu sunt vestitul domn Dabija,
Sunt mos Istrate-voievod.
- Maria-voastra va sa-ndemne
Pe neamul nostru in trecut?
Ci el cu mana face semne
Ca nu-nteleg ce el a vrut.
- Maria-voastra-nsetoseaza
De sange negru si hain?
El capu-si clatina, ofteaza:
- De vin, copilul meu, de vin.
Cand eram voda la Moldova
Haladuiam pe la Cotnari.
Vierii toti imi stiau slova
Si-aveam si grivne-n buzunar.
Pe vinul greu ca untdelemnul
Am dat multi galbeni venetici;
Aici lipseste tot indemnul.
In lume mult, nimic aici.
La voi, in lumea ceealalta,
Fiind cu mila si dirept,
M-a pus cu sfintii laolalta
Si-n rai ma dusera de-a drept.
Dar cum mai pune sfantul Petre
La rau canon pe-un biet crestin!
Cand cer sa beau, zice: "Cumetre,
Noi n-avem cimpoieri si vin".
Si totusi domn fusesem darnic
Si bun de inima cu toti.
De cate ori l-al meu paharnic
Umplut-am cupa numai zloti!
Ca ce sunt recile mademuri,
Ce, aur, pietre si sidef
Pe langa vinul copt de vremuri,
Pe langa-un haz, pe lang-un chef!
Impresurat-am eu si Beciul
Cu oaste buna si stransuri;
Soroca, Vrancea si Tigheciul
Trimis-au mii viteze guri
Sa certe craii cu manie...
Ce-mi pasa? Mie deie-mi pace
Sa-mi duc Moldova-n batalie
Cu mii de mii de poloboace.
Atunci cand turcii, agarenii
Mureau in iurus cu halai,
Ostirea noastra, moldovenii
Se prapadeau intr-un gulai.
Si zimbrul cel cu trei luceferi
Lucea voios pe orice cort.
Precum ne-am dus, veniram teferi
Si toti cu chef si nime mort.
Nici vin cu apa n-am sa mestec,
Nici dau un ban pe toata fala.
De-aceea n-am nici un amestec
Oriunde nu imi fierbe oala.
Cand calca tara hantatarii,
Eu bucuros in lupte merg,
Cand intre ei se bat magarii,
In fundul pivnitei alerg.
Se certe ungurii si lesii...
Ce-mi pasa mie? La Cotnari
Eu chefuiam cu cimpoiesii,
Cu mascarici si lautari;
Si sub umbrarele de cetini
Norodu-ntreg juca si bea,
Iar eu ziceam: sa bem, prietini,
Sa bem pan? nu vom mai putea.
Daca venea sa rataceasca
Vun invatat archeolog,
Vorbind in limba pasareasca,
Nu m-aratam ca sa ma rog.
Dar tie-ti place doina, hora,
Iti place-al vitei dulce rod,
Tu povesteste tuturora
De mos Istrate-voievod.
Le spune sfatul meu s-asculte,
S-urmeze vechiul obicei,
Sa verse dintre cupe multe
Si la pamant vo doua-trei.
Caci are-n san Moldova noastra
Viteze inimi de crestin;
Tineri, in veselia voastra,
Stropiti-le duios cu vin!
Si in Moldova mea cea dulce
Oranduit-am cu prisos:
Ca butea plina sa o culce,
Cea goala iar cu gura-n jos.
Si astfel sta-n Moldova toata
Cu susu-n jos ce era treaz.
Odihna multa-i laudata
La cel chefliu, la cel viteaz.
Cand de manusa lungii sabii
Ma rezimam sa nu ma clatin,
Cantau cu toti pe Basarabii,
Pe domnii neamului Musatin,
Pan? ce-ncheiau in gura mare
Cu Stefan, Stefan domnul sfant,
Ce nici in ceriuri saman n-are,
Cum n-are saman pe pamant!
Moldova cu stejari si cetini
Ascunde inimi mari de domn,
Sa bem cu toti, sa bem, prietini,
Sa le varsam si lor in somn.
Pan? la al zilei bland luceafar
Sa bem ca buni si vechi tovarasi;
Si toti cu chef, nici unul teafar,
Si cum sfarsim sa-ncepem iarasi.
Rapiti paharele cu palma,
Iar pe pahar se stranga pumn
Si sa cantam cu toti de-a valma,
Diac tomnatic si alumn;
Cantam adanc un: De profundis.
Perennis humus erit rex.
Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s?
S-au dus pe veci! Bibamus Ex.