Parea c-asteapta s-o cuprind in brata
Si fata mea cu manile-i s-o ieie,
Ca sa ma pierd in ochii-i de femeie,
Citind in ei intreaga mea viata.
Dar cand s-o prind, ea n-a voit sa steie,
Ci intr-o parte-ntoarse dulcea-i fata;
Pandind, cu ochii ma-ntreba isteata:
Sa-mi dea o gura, ori sa nu-mi mai deie?
De-astfel de toane vecinic nu te saturi,
Oricat o rogi, ea tot se da in laturi
S-abia la urma parca tot se-ndura.
Improtiviri duioase-a frumusetii
In lupte dulci disfac uratul vietii,
Ce n-au amar, fiindca au masura.