O, chilia mea sarmana,
Cu negritul, tristul zid,
Daca n-ati fi voi in lume
As fi stat sa ma ucid.
Dara voi, cei ce-ati fost [de fata]
Cand varsam lacrimi fierbinti,
Tristi pereti, negriti de vreme,
Voi acuma sunteti sfinti.
Sfinti, caci ce-i mai sfant in lume,
Decat cand o dulce gura
Iti sopteste vorba trista
Ca-n sfarsit si ea se-ndura.