O, DULCE INGER BLAND...

O, dulce inger bland,

Cu ochi uimiti de mari,

La ce mai reapari

Sa-ngreui al meu gand?

Parea ca te-am uitat,

Ca n-oi mai auzi

Ca-mi amintesti vo zi

Din viata mea de sat!

Mai poti sa-ti amintesti

Cum noi imblam disculti

Si tu steteai s-asculti

Duioasele-mi povesti?

Spuneam cum am imblat

Frumos fecior de crai

In lume noua ai

Iubita de-au aflat!

Ca si cand te-ai mira,

Tu ochii mari faceai,

Desi ma pricepeai

C-o spun in pilda ta;

S-apoi cand te rugam

Sa-mi spui de ma iubesti,

Prindeai ca sa soptesti

Cu buzele abia!

Si-mi raspundeai cu dor:

"Tu nu ma vei cata,

In veci raman a ta

Caci drag imi esti de mor..."

Uitasi al tau cuvant:

Nu m-ai chemat sa viu

Alaturea-n sicriu,

La stanga ta-n mormant!

Dar azi, cand se parea

Ca-n veci eu te-am uitat,

Tu iar te-ai aratat

Ca-n tineretea mea;

Suflarea ta usor

Zburat-au racorind

Si reintinerind

Intaiul meu amor.

Mai tare sa-mi vorbesti:

- De mine ce te temi? -

S-aud cum lin ma chemi

Acolo unde esti!

Curand, curand si eu

Imi pare c-oi pleca

Pe dulce urma ta,

Iubit copilul meu!

IAR FATA TA E STRAVEZIE

ZADARNIC STERGE VREMEA

Zadarnic sterge vremea a gandurilor urme!

In minte-mi esti sapata ca-n marmura cea rece,

Uitarea mana-n noapte a visurilor turme

Si toate trec ca vantul - dar chipul tau nu trece.

In veci noaptea si ziua soptesc in gand un nume,

In veci la pieptul bolnav eu bratele imi strang,

Te caut pretutindeni si nu te aflu-n lume,

Tu, chip frumos cu capul intors spre umar stang.

Astfel in veci in minte-mi incremenisi frumoasa

Si vad in veci aievea divinul tau profil.

O, cum nu pot in brate sa te omor plangand,

Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!

Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,

Imi pare c-a mea tampla pe piatra o am pus

Si noaptea-ntreaga ochii-mi in lacrimi se ineaca

Si mintea mea in noaptea de veci va fi apus.

Pe cat mai am in pieptu-mi un pic macar de sange,

In inima cat fibra din urma va trai,

Avare, ele-n sine icoana ta vor strange,

Cu dansa impreuna si ele vor muri!

O, rai al tineretii-mi, din care stau gonit!

Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,

Eu nu gandesc c-o clipa am fost si fericit,

Ci mor, mor de durerea ca-n brate nu te am.

Poezii · 第 204 / 297 题