M-AI CHINUIT ATATA CU VORBE DE IUBIRE

M-ai chinuit atata cu vorbe de iubire,

Cu sarutari aprinse si cu imbratosari!

Stiai c-o maiestrie ce nu am cunoscut-o

Ca nervul cel din urma in mine sa-l trezesti.

Demonic-dureroasa era acea simtire -

Dureri iar nu placere a tale sarutari...

Si pan-acum imi pare ca tu esti un baiat

Ce-n haine de femeie siret s-a imbracat.

Si Dumnezeu te stie... Tu ai un san frumos,

Tu ai o gura plina si rosa voluptoasa;

Si parul tau cel negru in unde de-abanos

Ajunge pan? la sale in unde luminoase;

Si vorba ta e vie si ochiul languros

Si mana ta cea fina e dulce, mangaioasa;

Si totusi mi se pare ca-n fire-ti e-o gresala

De impli al meu suflet c-o boare de raceala.

Si stii, nefericito, ca ochiul tau m-atrage

Ca un magnet - si totusi in taina il respinge.

Credeam intaia data ca te iubeac - dar simt

Ca sangele meu este dusman la al tau sange.

Ah! cine m-a pus oare sa-ti spun intr-un ceas rau

Ca te iubesc... Iubirea de suflet nu te stinge

Cum stinge-asta simtire - ca si o piaza rea -

Suflarea, mintea, pieptul, singuratatea mea.

Dar am lasat eu iute al fiintei tale cerc.

Ca dintr-un somn magnetic eu m-am trezit indata...

Prezenta ta vrodata in viata-mi n-am sa cerc,

Caci de o dureroasa betie ma imbata.

Nu stiu nici ce gandiri am, nu stiu nici unde merg

Si simt ca toata firea imi e intunecata...

Ai fi ucis si capul si inima din mine

Daca-n a tale laturi eu m-as fi prins mai bine.

Cuvantu-mi pentru tine nu avea inteles,

Cuvantul tau pe mine ma inciuda adanc.

Cu cat-amaraciune iti raspundeam ades,

Cum imi placea in suflet ca sa te fac sa plangi

Si printr-o nedreptate parea ca ma razbun

Daca din a mea cauza plangeai tu vre odata.

Ah! sufletele noastre nu sunt de fel armonici

Si sunt ca doua note cu totul discordante...

Cu tine numa-n lume putere-as fara mila

Sa fiu... Caci tu pe mine m-ai facut slab si moale,

Cu-a tale vorbe vane pierdut-am seri ori zile...

M-ai speriat adesea cu-a tale ganduri goale...

Dar nici nu esti femeie... Un demon tu imi pari,

Ce-ascunde foc din Tartar si-o c?mplita raceala.

Far? nici o armonie e toata viata ta;

Tu esti cumplit de buna, cum esti cumplit de rea.

Cum multamesc eu soartei ca am scapat de tine,

Far-a comite, doamna, pacatul mostenit.

Azi iarasi ma vad singur si fericit si bine!

Azi muza mea ma cata cu ochiul linistit.

Acele nopti turbate de doruri si suspine

S-au dus ca un vis negru, salbatec si urat!

Azi iarasi capu-n visuri eu il cufund prin carti

Si in tacere imblu prin norii cei deserti.

Si in fereastra vantul cu degetele pare

Ca bate lin si dulce si vajaie incet;

Urechea iar imi suna in liniste si iara

Simt inima ca-mi bate de-un dor invapaiet!

In minte mi se-aduna mii visuri zambitoare,

Caci nu te vad pe tine, ce crud le-ai spariet

Din tainica lor umbra... Si sufletu-ti fierbinte

Abia-mi mai e o slaba aducere aminte...

Poezii · 第 202 / 297 题