Intr-o lume de neguri
Traieste luminoasa umbra.
Mai intai scaldata
In ceti eterne si sure,
Insa, incet-incet,
Razele mari a gandirii
Negurile albe patrund
Si formeaza un arc albastru,
Clar senin in jurul lui,
Ce-a lui margini isi gaseste
Intr-a negurilor creti
Si-nainte, inainte
Zboara geniul de lumina.
Indaratu-i printre neguri
A ramas un fluviu clar
De albastru senin aer.
In dungi supte, in cordele
De argint, ele suspenda
Fluturari si creti in calea
Raului de-aer albastru,
Ce de cale ii serveste
Mandrului geniu si nalt
Al luminei.