Murmura glasul marii stins si molcom,
Inconjurand a Italiei insula mandra -
O, luminati, a cerului stele albe,
Campilor nostri.
Va varsati icoanele voastre in Tibur,
Nori, zugraviti pe campie umbre fuginde,
Tu, maretie a noptii, a marii, a lumei,
Imple Italia.
Mare, poarta pe undele tale corabii,
Unele grele ne-aduca aur din Yfir,
Altele infoiate de roze d-Egipet,
Vinuri si smirna.
Ah, trimiteti popoare vulturii vostri
Cei de lemn sa zboare pe marea mareata,
Caci a Romei eterne picioare marmorei
Daruri asteapta.
Numai singur asupra lumei in pace,
Nepasator tamaii si laudei voastre,
Invaluit in maiestatea tacerei
Sta-mperatorul.
Vezi-l atins de umbra gandirilor regii!
Vorba-i va sa fie o raza-n lume;
Orele lui sunt izvoare la anii istoriei,
Salve-Imperator!