BASMUL CE I L-AS SPUNE EI

O, da-mi arpa de arama

Si mi-o pune-n bratul stang.

Ochii tai se plec cu teama,

Tu rosesti - glasu-mi te cheama,

Coardele incet te plang!

Vino dar, palida zana,

Pune fata pe-al meu piept,

Gatul tau pe bratu-mi drept,

Tu, a ochilor lumina,

Ma iubesti, tu? Spune drept!

Ma iubesti! Surazi sireata

Si iti pleci ochii in jos!

O, lumina prea curata,

De-ai cunoaste vre odata

Sufletul meu dureros;

De ai sti, palide inger,

Cat de mult te iubesc eu,

Cate nopti de-amor si rau

Am vegheat zdrobit de plangeri,

Scumpa mea, odorul meu!

O, atunci mi-ai cere seama

Ca sa-ti spun cate-am visat,

M-ai fixa fara de teama,

Ai da-ncet neagra marama

De pe paru-ti blond, curat;

Netezind cu mana-ti alba

Tampla ta - tu m-ai privi,

Cu durere mi-ai zambi,

Eu, jucandu-ma cu salba

De pe sanii-ti, as vorbi.

Si ti-as spune, a mea iubita,

Ca de mult eu te-am catat;

In cararea tainuita,

Prin dumbrava inverzita,

Ori prin codrii cei de brad,

Langa cantul de izvoare,

Printre stancele de fier

Ce strabat norii din cer,

Intr-a pesterii racoare,

Intr-a noptilor mister.

Te vedeam cu a mea minte;

Si acum cand te-am gasit

Pare-mi ca-mi aduc aminte

Cum ca-n vremi de mai nainte

Te-am vazut si te-am iubit -

Sa-ti spun unde... intr-o seara

Am visat un vis frumos...

Pe un nour luminos

Am vazut la cer o scara

Ridicandu-se de jos.

Intr-a cerului marire

Scara de-aur se pierdea,

Iar pe-un tron de nemurire,

Tron de-argint si stralucire,

Maica Domnului zambea;

Iar pe schitele de scara

Ingeri stau treptat... treptat,

Cu chip bland si luminat

Si pe lire sunatoare

Cantau dulce si curat.

La picioarele Mariei

Genuncheat pe-un nor de-argint,

Alb ca lebeda pustiei,

Bland ca glasul poeziei,

Sta un inger cugetand;

Si-a luat arpa-i de aur

Si trecand mana pe ea

A-nceput a rasuna

Raiul... luncile-i de laur

De-un bland Ave Maria.

Acel inger!... Fata pala,

Ochiul negru, par balai,

L-am vazut - o stea regala,

O lumina triumfala -

Si de-atunci il iubesc, vai!...

L-am catat in asta lume

Pan? ce viata-mi se pierdu,

Sufletu-mi se abatu...

S-atunci te-am vazut: minune!

Acel inger ai fost tu.

Cand ai lasat cerul, draga?

De ce-n lume ai venit?

Ai stiut ca viata-ntreaga

Trista-mi inima pribeaga

Tot pe tine te-a iubit?

Ai stiut cine te-asteapta

Si-ai venit sa rasplatesti

Lungi durerile-mi lumesti,

Cu zambirea-ti inteleapta

Si cu ochii tai ceresti.

Poezii · 第 122 / 297 题